Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


10 comentarii

Dina Ciocanu protagonistă la Clubul Impresii din viață și cărți


Da, la Club nu vom face propagandă, dar vom vorbi despre lucruri utile, nu vom bate apa în piuă. Clubul nu trebuie să fie numai vorbărie, ci loc unde poţi spune adevărul. Are în denumire şi IMPRESII… Eu mi-oi exterioriza impresiile, aşa ca să nu supăr pe nimeni. Vorbind de soluţie – oare poate să vină soluţia, când lumea trăieşte încă în veacul sovieticilor? Când îşi cântăreşte necesităţile în ”Moscovscaia colbasa”? E nevoie de a educa societatea, de a o face să accepte adevăratele valori. Şi nu e nevoie de mare filosofie, de Aristotel ori nu ştiu cine…” – a spus Dina Ciocanu, a 84 protagonistă la Clubul ”Impresii din viata si carti”, eveniment creeat în incinta Bibliotecii Municipale B. P. Hasdeu. După o pauză de două luni, un început de bun augur, ca şi toate celelalte până acum… Iar moderatorul şedinţei a fost celebrul scriitor şi blogger Dumitru Crudu.

Dina Ciocanu:”Mulţumesc din suflet, Svetlana Vizitiu! Mulţumesc Clubului Clubul ”Impresii din viata si carti” că mi-a permis să-i fiu oaspete azi! Mulţumesc ţie, scump Dumitru Crudu! Prin prezenţa ta, evenimentul a fost deosebit şi mă simt măgulită că anume tu mi-ai fost alături în această zi. A fost o serată frumoasă, cu puţină lume şi mult suflet. Nu au venit oameni întâmplători, am simţit prezenţa fiecăruia, pentru că am simţit implicarea. A venit colega mea de facultate Marina Turculet, de la Bender – cât de plăcută a fost revederea!!”

 Dar vă rugăm să urmăriţi toată activitatea Clubului de azi în imaginile şi filmele de mai jos! vivat! Deschideţi albumul Protagonista Dina Ciocanu la Clubul Impresii din viata si carti și filmul integral mai jos:

Protagonista s-a născut de Sf. Andrei, pe 13 decembrie, în fine, anume în ajun mi-am dorit să scriu despre ea ceva şi să afle toată lumea. Despre Dina Ciocanu am scris articole cu recenzii la două romane, prima istorică ‘’Fântâni fără ciutură’’ şi ”Pompeea”, pe care le puteţi citi din nou aici: https://fileviatasicarti.wordpress.com/2016/12/12/dina-ciocanu-fantani-fara-ciutura-la-multi-ani/
https://fileviatasicarti.wordpress.com/2017/08/11/pompeea-de-dina-ciocanu-indemn-la-lectura/

Diana Ciugureanu: Are un titlu de carte genial. Urmează să lecturez lucrarea Dnei Dina Ciocanu, „FÂNTÂNI FĂRĂ CIUTURĂ”. Și cum mă consider excepțională sau în limbajul altora, nebună, fie și peiorativ, propun să modificăm stema creaturii ocupanților – RîMî – prin a plasa în centrul acesteia, o fântână fără ciutură. Ce ziceți, nebunia mea este frumoasă sau oribilă ca problema acestei capturate palme de pământ? Sincer, lupt în continuare să devin o fântână cu ciutură, adică integră, iubită de Dumnezeu și Binecuvântată. Doamne, ajută! Basarabia e România!

Marina Turculet:Într-aderăr merită să fie citită, nu numai citită, dar și recitită. E cartea despre noi toți, e cartea unui neam trecut prin multe greutăți, dar care nu a plecat capul. Dragii mei, să-i mulțumim Dinei Ciocanu pentru această minunată operă. (Mult mi-aș dori ca Doamna Ciocanu să ne bucure cu un nou roman, în care tânăra generație din „Fântâni fără ciutură” va realiza Unirea).”

Dina Ciocanu cu proprii opinii şi remarci despre oameni, club şi cărţi:

Fântâni fără ciutură Dina Ciocanu”:”E nevoie de a-i trezi omului conştiinţa naţională, atâta tot, să ştie cine e şi de unde vine. Atunci el îşi va da seama pe ce lume se află”. Propaganda sovietică i-a făcut pe români slabi, fricoşi, indiferenţi, prin metodele pe care le-a aplicat. În realitate, Basarabia noastră a fost varianta masivă a închisorii de la Piteşti, iar acum omul trebuie ajutat să scape de influenţa lui Ţurcanu, că el încă face victime. Cartea mea e o lecţie de istorie şi nu-i un fals, cei care au citit-o m-au făcut să mă simt mândră pentru ea. A vorbi istorie nu înseamnă a face propagandă, doar aşa e, nu? E adevărat sau nu?”

Cartea mea e literatură artistică bazată pe evenimentele istorice prin care a trecut neamul nostru. Oare e propagandă a spune adevărul? „sa venim cu idei bune pentru fortificarea societatii” – atunci când nu cunoaştem realitatea? Atunci când vine cineva peste noi şi ne spune că nu suntem cine suntem? Atunci când nu ne cunoaştem strămoşii? „sa invatam de la stramiosi si alte popoare” ne e de ajuns nu să învăţăm de la strămoşi, ci să recunoaştem în sine cine au fost strămoşii noştri, iar de la alte popoare, precum cei care ne ocupă acum o bucată de ţară, cu armata care staţionează împotriva voinţei poporului în Transnistria, nu avem ce învăţa. Poate doar ura, ca s-o putem extinde asupra lor. Să le-o întoarcem, să le spunem că nu avem nevoie de ea, să şi-o ia şi să plece.”

Da, ştiu ce este genocid. Am şi idei constructive. „Pentru omenire” – bucăţica aceasta din text e de prisos. La „omenire”, fiecare aduce aportul său, mai mult sau mai puţin semnificativ. Citiţi cartea mea şi atunci n-o să-mi puneţi întrebări generale, ci o să vreţi să discutăm. Da, dacă vreţi, numiţi-o propagandă antisovietică – eu îi zic adevărul despre istoria noastră. Oare nu destulă propagandă antietnie am înghiţit în toţi anii sovietici, ba continuăm s-o suportăm? De ce să nu existe rezistenţă împotriva a ceea ce ne-a fost IMPUS de Kremlin? Ce e rău într-o propagandă antisovietică, dacă se merită? De ce cineva are dreptul la propagandă, dar altcineva nu? Important e să spui lucrurilor pe nume. Eu am reieşit din adevăruri istorice, scriind cartea, am citit mult, am vorbit cu lumea. În acele două rânduri scrise de dumneavoastră, simt ironie. N-ar trebui. Lecturaţi cartea, apoi veţi avea dreptul la această ironie.”

Despre cartea ”Pompeea”Dina Ciocanu ”În curând, veţi avea ocazia să vă sustrageţi de la cotidian şi să peregrinaţi puţin prin lumile de departe, pline de emoţii şi contradicţii. În lupta pentru fericire, vă veţi regăsi mulţi în această carte… Nu voi dezamăgi cititorii, chiar dacă romanul acesta e atât de divers de Fântâni fără ciutură. Cu toate că, există în ambele şi ceva comun. Poate, intenţia mea ascunsă; poate, forma pentru care sunt mai sensibilă.”

Eugeniu Caţaveică:”Simplicity is key to success. This is a principle that has been always guiding me, be it a simple decision making or a tough struggle for solution finding.
That said, I want to congratulate my lovely wife, Irina Caţaveică, with her first book cover design. Simplicity and joyful mood are the words that come to my mind when I look at her work. A first step into the world of art and creativity.
On a side note, the book will soon be published. It’s Dina Ciocanu‘s second book. Looking forward to reading the English version of the book as soon as it gets published.”

Alte surse despre Dina Ciocanu:

https://www.facebook.com/events/567537230117221/ eveniment creat la Clubul IVC

https://www.facebook.com/fantanifaraciutura/ – Fântâni fără ciutură Dina Ciocanu

Anunțuri


12 comentarii

Probleme ale turismului moldovenesc


Sezonul vacanţelor abia s-a început, dar acum putem spune că cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri dacă se vor porni să se odinhnească undeva, atunci doar – în România, Bulgaria, Grecia, Turcia şi alte state europene, şi nu la Vadul-lui-Vodă sau alte destinaţii turistice moldoveneşti. O problemă în continuă discuţie, – şi pot fi numite câteva motive importante sau probleme esenţiale pentru care turismul nostru intern se dezvoltă mult mai lent decât am dori noi:

  • Lipsa de sprijin real din partea statului. Experienţa internaţională demonstrează, că cel mai eficient turismul se dezvoltă în acele ţări în care există un program coerent de susţinere la nivel de stat. În Moldova, cu toate acestea, de parcă persistă un cerc vicios. Autorităţilor nu le prea pasă de dezvoltarea economiei, barem să discutăm despre turism, în special, că şi turiştii nu prea vin la noi. Turiştii nu par să fie interesaţi de traseul moldovenesc, deoarece nimeni nu este atent la nevoile lor, nu se ocupă nici de infrastructură. Să te bazezi pe afaceri mici, în acest caz, nu are sens: reparaţia permanentă a drumurilor, construcţia hotelurilor – este o sarcină care ar putea fi rezolvată doar în corelaţia statului cu cei mai mari investitori privaţi, cei care în present fug de orice investiţie în Republica Moldova. Nu au încredere nici în autorităţi, nici în popor…

    Chisinau Malina Mica

    Chisinau, Malina Mica, Centru

  • Propagandă nereuşită. Majoritatea turiştilor străini dintre destinaţii turistice moldoveneşti cunosc doar Chişinăul, Codrii şi vinăria Cricova, puţini care vin la noi în ţară de dragul naturii uimitoare. Mai trist este că nici moldovenii nu cunosc mai mult decât cei străini despre ţara lor. Ştie cineva de existenţa unor mănăstiri la Japca, Hîrjăuca, Manuc Bey, Căpriana, Saharna, Hâncu, de complexului muzeal ‘’Orheiul Vechi’’, de Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, rezervaţia natural Ţipova, de locurile pitoreşti din preajma Nistrului şi al Prutului etc? Sunt peisaje cele mai faimoase şi pline de farmec. Este necesară o propagandă competentă, în special, care să facă accesul convenabil la site-uri şi ghiduri de presă.
  • Dezvoltarea slabă a turismului rural. Trăim într-o epocă în care locuitorii urbani obosiţi de aglomerația orășenească sunt în căutare a unui bârlog de urs pentru relax. O căsuţă de lemn cu o grădină şi un loc pentru grătar, o baie comună sau un duş turnat din căldare dintr-o cabină ca la sat, – toate acestea fiind mult mai atractive decât un număr cu o sală de conferinţe, ascensoare şi un jacuzzi într-un număr din hotel. Dar, oraşele şi satele pitoreşti din Moldova nu sunt de loc pregătite să primească oaspeţii. Între timp, chiar şi cel mai obişnuit sat s-ar putea cu puţin efort de transformat într-o vedere excelentă, într-un obiect atractiv pentru călători. Vă mai amintiţi filmul cela american cu transformarea unui sătuc într-o poveste de Crăciun pe timp de o noapte?..
  • Drumurile proaste. Din acelaș motiv cele mai interesante obiecte turistice sunt uneori lipsite de atenţie din partea turiştilor.
  • Fragmentarea feudală. Specific mentalului moldovenesc… În loc să creăm o anumită rută interesantă, să încercăm să lucrăm împreună, noi încercăm să concurăm unul cu altul… Dimpotrivă, ar trebui să ne unim. La noi, chiar şi drumurile din regiunea vămilor sunt teribile, unde nici veceurile nu sunt normale. Într-adevăr, problema nu e doar în calitatea reţelei a drumurilor, ci şi în faptul, că Moldova trăieşte ca în perioada feudală, – pentru a ajunge într-un sat, trebuie să treci prin centru rational, sau chiar prin capitală.
  • Hoteluri scumpe şi proaste. Fie vechi ca din adăposturi sovietice de ‘’clasă economic’’(despre care se anunţă cam timid în ghid-uri), fie ceva nou sau reparat, dar cu preţuri de la una sută Euro în sus. În ultimul timp, au apărut aşa-numite case de oaspeţi, – cabane sau case obişnuite deţinute de persoane particulare. Dar toate aceştea nu sunt deloc ieftine, nici confortabile conform preţului exagerat stabilit la ele.
  • Dezvoltarea slabă a tipurilor specializate de turism. Religioase, extremale, -eco- şi fotografia. Toate aceştea sunt lăsate la mila… nici nu companiilor mici, ci chiar pentru turiştii înşăşi, care netezesc de sinestător drumurile rutelor, cautând un loc de ‘’culcuş’’ pe noapte, și singur rezolvă problema cu alimentaţia…
  • Probleme cu alimentaţia publică. În cele mai multe locuri provinciale restaurantele şi cafenelele sunt în continuare axate pe organizarea şezătoarelor zgomotoase şi cu băuturi alcoolice. Familii cu copii, în asemenea cazuri se simt extrem de prost. Lipseşte şi confortul. Meniul este monoton, cu salate interminabile cu maioneză şi gustări la bere şi vodcă. O altă problemă – Micul dejun. Dacă turistul nu va fi hrănit în hotel, el riscă o jumătate de zi să rămână flămând, că până la miază zi toate punctele de alimentaţie publică sunt, de obicei, închise. Atunci, adio amintiri plăcute şi revenire la anul viitor la aceeași călătorie sau rută a turistului…
  • Design-ul sau ambalajul prost. Chiar şi în cele mai populare oraşe cu diferite destinaţii turistice este dificil să găseşti un centru de informare sau indicaţii în limba engleză sau franceză. Anturajul public arată trist, cu semne urâte, tehnică sau mobilier lipsă, fie cu scaune vechi sau stricate. Lipsesc şi veceurile, o problemă primordială, iar unele sunt cu igienă şi iz insuportabile, fără apă fierbinte etc, de curăţenie nici nu se pune întrebarea… Turistul singur își bate capul de mătură… Lipsesc coşurile pentru gunoi, chiar şi în capitală. Mobilerul stradal, urnele şi veceurile trebuie să fie nu doar frumoase ci şi confortabile. În cele din urmă, dacă design-ul ‘’gunoier’’ nu va atrage turiştii, ulterior îi va mulţumi măcar… pe înşăşi orăşeni.
  • Totul se rezumă la mentalitate…