Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


11 comentarii

Citație pentru iubire. Diana Hristisean la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


O discuţie deschisă, una dintre cele mai sincere la Clubul ”Impresii din viata si carti” cu a 79a protagonistă – Diana Hristisean, o tânără ambiţioasă, frumoasă şi surprinzătoare. Întotdeauna este loc de perfecţionare, mai ales dacă ai şi talent. E bine să ne arătăm recunoştinţa faţă de ceea ce reprezintă tinerii noştri. Să revenim şi… la tinereţea noastră prin ochii şi inima lor. Să-i vizităm pe cei mai mari acasă prin impresii şi amintiri de la strămoşi… Portul naţional, satul natal, destinaţii turistice moldoveneşti – prin talentul şi muzica ei.  Să mai ieşim din centrifuga preocupărilor cotidiene admirând şi apreciind personalităţi deosebite prin faptele lor, plini de ospitalitate, omenie şi modestie. În aceste clipe de bucurie, pe care le poţi simţi aici, la Clubul ”Impresii din viata si carti” –  în incinta Bibliotecii Municipale B.P.Hasdeu, un centru… aglomerat cu un look dinamic, orientat către nevoile şi sincerităţile protagoniştilor, ușor de navigat și oferă toate informațiile necesare despre activitatea pe care o desfășurăm la club.
Deținătoare a Marelui Premiu la Concursul de Poezie „Grigore Vieru”, Ediția a VI-ea, anul 2016, pentru cartea de debut ”Citație pentru Iubire”. În prezent, membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova. Diána Hristisean  scrie versuri, recită şi cântă la chitară. Studentă în anul 4 la Facultatea de Drept, respectiv şi la facultatea de Arte frumoase – Universitatea de Stat din Moldova (Teatru dramatic). A cântat în corul universitar ”Lira”, eventual a absolvit Liceul în satul natal Balatina, raionul Glodeni.  Recent a apărut un număr al Revistei Sud unde au apărut câteva materiale în care au fost puse în evidență talentul, valoarea şi sinceritatea unor poeţi, printre care şi Diána Hristisean (Chişinău).
Moderatoarea Diana Ciugureanu-ZlatanPreşedinta USEM, a strălucit ca întotdeauna prin prezentare inteligentă. Prietenii şi admiratorii Dianei Hristisean au apreciat înalt ascensiunea cu toate talentele ei: este şi poetă, şi interpretă, şi meșteriță în arte frumoase: brodează, croşetează… A cântat, recitat, vorbit sincer, este foarte omenoasă cu fiecare, şi atentă la detalii. Un dar oratoric, minte ageră, şi gândul meu, e că va ajunge departe, oricare domeniu nu ar alege… Mă minunez în continuare şi-i mulţumesc din suflet că a invitat cuartetul de prieteni cântând împreună, – cu intepretarea lor ne-a înduioşat inimile şi luminat privirile…

Ca de obicei, vă oferim Albumul cu imagini de la eveniment, accesând Titlul evidenţiat puteţi călători prin clipe şi emoţiiile şedinţei de astăzi, a fost extraordinar de frumos:  Diana Hristisean – tanara poeta la Clubul Impresii din viata si carti… Cvartetul, – orchestra muzicală care ne-a emoţionat în mod special cu interpretarea Dianei și a prietenilor care au acompaniat-o…  Sunt Daniel Brumă (toba), Roman Grati (acordeon), Ion Cibotari (trompetă), Andrian Gațcan (clarinet)!!! Dar, toate acestea le puteţi viziona in filmuleţele de mai jos:

La sfârșit, vă oferim un moment de liniște în inima dorului…din versurile Diane Hristisean
Dorul, e mereu pe fază… 
Dor de Balatina, iară / Mă domină, mă cufundă/În mulțimea asta, care/Mă înghite-ntr-o secundă…/Iar tristețea, îmi răspunde/Face drum prin toată țara,/Eu îi scriu, în noaptea surdă:/Să mă ducă iar, la mama…   /Să pornesc din nou, în grabă,/Fără ca să cuget, parcă…/Mi-este timpul ca o vamă/Chișinăul mă debarcă…/Alungându-mă din zarcă-/Îmi trimite, fără teamă/Vântul întrebând, c-o vargă:/Ce mai zice azi- Diana? /Eu îi spun că vreau acasă…/Că m-am săturat de toate/ Inspirația mă lasă/Dacă sufletul se zbate-/Să le vadă pe surate:/Liniștea de altă rasă/Păsările agitate…/Cerul, care nu apasă… /Steaua vieții mele trează… /Și-amândoi- nu jumătate /Să întâmpine o rază… /Doi- și nu singurătate: /Doi părinți…Dar ce contează? /Să-i refaci nu se mai poate… /Toate curg, se dau pe spate /Dorul, e mereu pe fază…  / Iunie 2017, Diana Hristisean/
Referinţe prieteneşti:
Bravo Diana ! Esti o persoana careia Dumnezeu i-a pus mina in cap! – Cum se spune, ai talent şi la cântat, şi la recitat!” – Irina Sandu

Si iar mi-am umplut sufletul de frumos la extraordinarul eveniment de astazi unde Diana Hristisean a fost cea de-a 79 protagonista la Clubul de elite Impresii din viata si carti. Diana ne-a incantat cu versurile sale dar si cu vocea sa extraordinara! Sunt incantata de tanara poeta si cu mare drag i-am dedicat si niste ersuri care le-am scris in timpul evenimentului.-Dorina Codreanu

Copilă dulce – a marei poezii/Plapanda rază – a soarelui ceresc/Adapostesti în tine zeci de ciocarlii/Ce au creat un înger pământesc  /Te-ai infratit cu foaia și cuvântul/Cladindu-le în multe versuri noi/Iubești părinții, viața și pământul/Pasind cu fermitate printre ploi  /Îţi legeni sufletul în vise despre stele/Și muzica îți este noua muză/Iubirea, poezia fosta-u cele/Ce-au devenit în viaţă calauză  /Să știi că te admir frumoasa Diana/Pentru femeia minunata care ești/Și știu ce mândră îți este mama/Pe care o respecți și o iubești!/Acum te uită, toți suntem cu tine/Ți-am ascultat povestea ta de ieri/Frumoasa Diana eu îţi zic, în fine/Cu drag și cu respect, felicitari!
Mult succes Diana in ceea ce faci si sa ramai tot atat de zambitoare si frumoasa precum esti!” – Dorina Codreanu


9 comentarii

Otilia Tiganas la ”Clubul Impresii din viata si carti”:”O limbă de lemn printre linii fierbinţi”


     Când politica ţi-o ia înaintea bucătăriei, când bucătăria îţi nimiceşte familia, când familia îţi penetrează serviciul ca să remarce guvernul, orgasmul în doi devine improbabil! – Otilia Tigănaş
Clubul ”Impresii din viata si carti” în incinta Sediului Central Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu” a venit cu o nouă surpriză: protagonista Otilia Tiganas, cu origini basarabene, stabilită în Arad, România, – medic de meserie, bloggeriţă, scriitoare, formator de opinie…  Inimă română, la o gură de vorbă cu un suflet frumos, om talentat, medic-scriitor, care poartă în inimă un gol imens, un Dor nestins de neam, de rădăcini strămoşesti. Cu excelenta moderatoare Galina Codreanu, cea care a descoperit-o pe Otilia şi ne-a adus-o la club… Cu prezenţa lor ne-au onorat: muzicianul Constantin Rusnac, regizorul Gheorghe Andos, scriitorii Renata Verejanu, Tatiana Scripa, Diana Zlatan-Ciugureanu, Tatiana Afanas Creciun, Zinaida Ambroci, Ion Cuzuioc, Raia Rogac, Valerian Ciobanu, Nicolae Roibu, Lilia Onea, Angela Brasoveanu, Iulia Jalba, Maria ConduforovMarius Viziru, Sandu Aristide Cupcea, Valeriu Minciuna, Iulia Perez, Georgel Chiruc, etc
Vedeţi imaginile de la eveniment în albumul Otilia Tiganas – Femeia cu sapte palarii la Clubul IVC.
   ”Draga Otilia Tiganas! Tu ai adus la Chisinau un strop de ploaie rece, o raza zgarcita de soare, o poezie proaspata, o proza scurta, scrisa cu mult umor si ironie, dar si un Dor nepotolit. Si o inima calda, plina de iubire…
In aceste cateva zile – oameni de arta, scriitori, jurnalisti, compozitori, intrepreti, bloggeri, poeti, profesori, au dorit sa te cunoasca, sa-ti citeasca scrierile, sa te imbratiseze, sa-ti asculte vorba, sa-ti dea o floare si sa -ti lase o farama din sufletul lor…Lume buna te-a aplaudat pentru talentul tau, pentru Dorul amintirile pe care le porti in suflet, pentru verticalitatea, sinceritatea si caldura inimii tale… Drum bun sper casa! Sanatate, Iubire, Inspiratie, Proiecte inedite si multe Victorii in calea ta! Te asteptam la Chisinau oridecate ori vei simti nevoia sa-ti reincarci bateriile, sa-ti potolesti setea la izvorul neamului si sa ne rasfeti pe noi, cititorii si admiratorii tai, cu scrieri alese!
O imbratisare!” – Galina Codreanu”
      ”Pentru greșeli, fraude, încălcări ale legii, există instituții specializate. Există acolo oameni plătiți să le analizeze, să le cântărească și să le amendeze. Nepătimaș, CORECT.  N-are treabă cu astea presa, care trasformă informații disparate în știre de scandal. N-ai treabă tu, de acasă din fotoliu, fiindcă nu deții date suficiente, înghiți doar rahatul de la televizor și apoi, scutură-te tu bine și vezi dacă ți-ai declarat la fisc ABSOLUT toate veniturile! Sau dacă ți-e „dinjosul” total imaculat, astfel încât să-ți permiți să comentezi curvoșagul altuia. Iar dacă Dumnezeu ți-a pus mâna-n păr și te-a băgat prin funcții de control (chit că poate ești analfabet!), tu controlează corect, dar NU AI CE URLA ȘI DOJENI ȘI CERTA AROGANT patronul controlat: „Dar cum v-ați permis să…!!!” Că nu ești în islam cu datul cu piatra în păcătos, la piața publică. Fă tu acolo, drăguță, un proces verbal tehnic și vezi-ți de drum! Și lasă-i pe aceia pregătiți anume să analizeze ce ai scris tu pe-acolo. Fiindcă MULTE, multe tâmpenii scrii!!
Iar mâine se schimbă guvernul și tu o să zbori din funcția aia futută de control pe care tronezi astăzi și tot tu ai să rămâi bou singur, în afara turmei și ai să te miri unde a ajuns „țărișoara ta atât de frumoasă”.” 
Din minciuni nu ies adevăruri! Niciodată. Oricât le-ai răsuci. Nici măcar când vine vorba de sănătate.” – ”Primele gesturi de bun simț, elementare, atunci când îți crește tensiunea. NU intri în panică, iei măsuri. Calm.” Sunt doar medic. Unul dintre profesioniști. Nu-s nici Dumnezeu și nici (sper) diavol!” – Dr. Otilia Țigănaș, medic de familie 

   ”Azi sistemul nu merge. Că nu merge, nu ne miră, nu ne zguduie. Însă ce-i mișto în comunicat, este următoarea frază care dă senzația că toți am ști ce avem de făcut, că totu-i sub control, când de fapt fraza nu conține nimic. Sau, dacă cumva conține vreo idee, ș-așa nu te încumeți s-o aplici fără să angajezi o casă de avocatură… haha” – Otilia Tiganas.

”Am descoperit un talent uimitor. La lectura revelatoarelor poeme, autoarea Otilia Țigănaș se dezvăluie cu o naturalețe și un fair-play fascinate. De parcă ar fi scris din mers, aceste concentrate demersuri filosofice, străbătute de un lirism debordant. A fi aparent simplă, este rezultatul firesc al unei cariere de jurnalistă împlinită prin măiestria de a cuceri de la primul cuvânt. Știe să strălucească în toate, păstrând concomitent aura unei nobile conștiente de aleasa-i cale și valoare. O iubim și mulțumim Clubului, președintei, D Svetlana Vizitiu, iar moderatoarei Galina Codreanu, toată recunoștința pentru cele câteva zile de ReUnire a Malurilor Prutului. Felicitări nouă, tuturor, pentru adevărata oază culturală, de multvisată și indispensabilă firii noastre de beneficiari ai frumosului!” – Diana Ciugureanu-Zlatan

      ”A fost o zi de Florii extraordinar de frumoasa, cu oameni minunati, cu emotii pozitive, cu poezie buna, cu cantec, flori, aplauze, imbratisari si destainuri… Otilia Tiganas, la Cenaclul Cenaclul „Grai Matern, si-a dezgolit sufetelul si l-a pus cu grija in palma clipei ce-am trait-o… Firava ca un chiocel, sincera, calda, prietenoasa, deschisa, adevarata, a depanat amintiri izvorate, parca, dintro alta viata… Atat de dulce. Atat de calda. Atat de aproape… Iar noi toti, insetati de Dor de neam si de Tara, de vorba aleasa si de oameni talentati, cu inaltime de suflet, – am ascultat cuminti, am recitat, am lacrimat, am aplaudat, cantat, dansat…Astfel incat, dupa patru ore si mai bine, nimeni nu vroia sa plece, semn clar, ca purtam cu noi, acolo, in Casa Mare a sufletului nostru, un Dor de frati si de surori, pe care nici un pamant si nici o apa nu-l poate desparti si nici potoli…
Pe final de intalnire, s-a propus – una din sedintele din vara ale Cenaclului Grai Matern, sa se desfasoare la Hasmas, Arad…  (Galina Codreanu)
Dina Pripa:”Otilia Tuganas este Omul-stapin al propiei vieti. Este scenaristul care inventeaza povestea. O creaza mai intii in imaginatia sa. Devine regizorul acesteia si incearca sa nu scape friul din maini. Inventeaza-ti jocul, scrie-ti propria poveste de viata si intreprinde actiuni concrete ca sa realizezi ceea ce ai gindit. Asta ne indeamna sa facem Olitia Tiganas. Ei ii reuseste de minune si ea este convinsa ca fiecare poate reusi, daca isi ia in maini propria viata.”
      ”Ca bloggerita-medic, “paiul salvator” pentru cei din diapora. “Medicina este soțul pe care îl iubesc adânc, lângă care trăiesc de decenii și mă felicit că m-am măritat cu el, lăsând fluturii tinereții la o parte. Mai ales azi, când privesc în jur la tot ceea ce mă înconjoară! Îmi iubesc soțul-medicină. E loial, tandru și blând. Nu m-a dezamăgit. Dar scriitura este iubitul năvalnic din adolescență, primul iubit, nopți fierbinți lângă el, nițel techergheu, genul de iubit care nu place părinților. Este cel lângă care puteam muri de foame, dacă nu ascultam la timp și plecam cu el în lume. Probabil mă și înșela. Dar ce patimi! Cam asta-i scriitura pentru mine! Este iubitul care mă mai sună uneori, îmi redeșteaptă noianul de trăiri și nici azi nu pot să-i închid telefonul în nas, zicând să mă lase în pace, că sunt femeie serioasă la casa ei. Fac ce fac și tot mai accept câte o întâlnire de taină” – recunoaste Otilia Tiganas. La maturitate, Otilia Tiganas a debutat cu o culegere de proze scurte „Femeia cu şapte pălării“, “…pe care le-a scris rand pe rand, in timp.Nici nu mai știu de ce…” Cartea-carte, a alcătuit-o atunci, când a avut miză: concursul Festivalul-Internațional “Ars Maris”, 2011. Astazi “Femeia cu sapte palarii” este déjà la a doua editie. Tot la a doua editie fiind si “Poezii vanate de fisc”, “poeme de dragoste/erotice, alcatuite din limbajul „de lemn”, ridicul actual, uzitat in presa, de oamenii politici, de politisti etc” (Renata Verejanu)

Gabriela Baddour:”Despre carte, o savurez si-mi zic: Jos palaria! Otilia draga, jos toate palariile, medic bun, esti; scriitor bun, esti; om cu sira spinarii, cu caracter esti; prieten , sotie si mama jos palaria esti… Umorul tau e fenomenal, poate descreti fruntile mai ceva decat un antidepresiv! Te iubesc, OM FRUMOS!”

Angelica Lutcan:”A fost un evenimet foarte frumos, legind spiritele neamului nostru de dincolo de Prut, si strapungind blind in inimile noastre, a celor din Basarabia. Sunt foarte binevenite asa fel de evenimente culturale, fiindca ne trezesc sufletele la lumina si inspiratie. Felicitari D-nei Otilia pentru lansarea cartilor noi si multa bafta in continuare. Mult respect D-nei Galina Codreanu pentru organizarea acestui faimos evenimet! Bravo!”

Euforia Indigo Holding:”Premiile pentru cea mai memorabila interventie – un Parfum natural frantuzesc, oferit de catre Euforia Indigo Holding , Eros Versace, nr 64, a fost oferit pentru superba melodie la pian in interpretarea celebrului compozitor Constantin Rusnac, altul, pentru Femei, nr 33- La Nuit Tresor Lancome, pentru extraordinara piesa „Mama” si inconfundabila voce a Angelei Brasoveanu, carora le multumim din suflet!!!”

Filme de la eveniment postate pe Youtube:

https://www.facebook.com/events/411840219166501/

”M-am întors din Chișinău plină de oameni, de gânduri, de senzații și sentimente.
După ce oboseala drumului (deloc scurt) se va fi netezit, după ce toate mi se vor așeza ordonat prin sertărașele inimii, am să scriu detaliat despre acest periplu minunat! A fost ca un vis. Scurt.
Te salut, Moldova! O Moldovă iubindă prin oamenii, destinele, năzuințele, succesele și frustrările ei.
Bizară poveste… să traversezi o graniță, să te lași controlat de poliția de frontieră în buzunare, ca să ajungi… ACASĂ!

Veneam cu autobusul dinspre Chișinău spre Iași, ședeam în spatele șoferului, mergea Radio Moldova când, brusc, începe o știre radio despre mine și evenimentele culturale ale ultimelor zile, cărora le-am fost părtaș/protagonist.
… Știrea despre mine se situase între o piesă a lui Smiley și una a Andrei. Nu stau rău, așa-i? (www.trm.md) .

”O mică parte dintre cei care m-au onorat cu prezența la Chișinău… Râdeam, fiind acolo. Am spus:
– Structura pe sexe a auditoriului, aici la Chișinău, diferă de Arad. De exemplu. Păi, aici la Chișinău predomină bărbații, la noi n-ai loc de femei! haha” – Otilia Tiganas


7 comentarii

De ce ridicăm monumente peste morminte? Top-chestionar


     Așa precum un codru împodobește o țară, precum o melodie ți-alin un tainic dor, precum un soare mare ne încălzește vara, așa te-arăți tu nouă, – o, Inger păzitor!..

Timpul este o călătorie a vieții, care pornește de la nașterea omului și care ajunge, în cele din urmă, la cimitir. Spre marele nostru regret, atunci când pierdem persoane dragi, realizăm, că anume viața este o călătorie în timp și că noi nu suntem veșnici. De ce, ridicăm monumente peste morminte? Cu cruci, cu pietre funerare de ”aur”, unele mai bogate decât altele? Nu putem judeca pe nimeni, pentru că fiecare vine cu durerea lui, și, după propriul buzunar, încearcă să imortalizeze o amintire, fie dorul după omul drag…  O amintire care după timp de jumătate de an începe să doară și mai mult, pentru că înțelegem… că devenim din ce în ce mai singuri… Nimeni nu ridică monumente din ură sau din răzbunare. Doar aici, omul e sincer cu sine, rugându-se la iertarea celui defunct, aprinzând o luminare, și pentru a cere iertare de cei rămași în viață. Cert, că durerea e aceeași la persoane care într-adevăr au ținut la viața celui decedat, dar și obiceiurile dezvoltate între timp la cimitire, precum și cimitirul Sf. Lazăr (Doina) care este cel mai mare din Europa, și cel mai pomenit în tradiții cu băuturi și gustări de tot soiul pe morminte. Dar, de ce demonstrăm astfel… dragostea pentru cei defuncți uitând să o facem în realitate, cu suflet și atitudine fiind încă în viață? Credem, că cei morți sunt mai aproape de Dumnezeu?! Cine tot ridică prețurile serviciilor funerare, astfel că după… nu putem achita datoriile pentru un sicriu? Domnul nu ține de faptul cât de bogate sunt monumentele sau pomenile cu găluști și alcool: trebuie să ținem minte acest lucru. Judecați vom fi după ceea cum am făptuit, oferit și iubit în viață. Înțelegem și respectăm pe cei care oricum țin de ”tradiția” granitului costisitor asupra celor decedați, că pe toți ne unește sau ne va uni… aceeași durere… Și ne iartă, Doamne, greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.. Amini! (Svetlana Vizitiu)

   Ce spun moldovenii despre acest lucru, – de ce ridicăm monumente peste morminte? Urmăriți mai jos chestionarul:

De nostalgie. Ca un punct de reper când venim din când în când la întâlnire cu cei de dedesubt. Avem nevoie ca ochii să ni se oprească pe ceva atunci când dorul nostru nu se materializează, ci doar e simţit cu inima. Pentru mine, sunt de ajuns crucile (poate cu vreun mic adaos sculptural). Nu-mi plac exagerările din cimitir. Icoană trebuie să fie fiinţa dragă atunci când e încă vie, nu după ce s-a trecut. – Dina Ciocanu

Din cauza originii, apartenenței religioase, un obicei… Dar religia vorbește despre cruce, cred că e mai mult decât un obicei înrădăcinat… – Moldovanu Irina

E un simplu fetis… Adevărată amintire pentru toți e Crucea care are semnificație creștină… Vitalie Raileanu

Cred că, în primul rând, e o tradiție, dar e fundamentată pe ideea că… să își amintească generațiile următoare unde sunt înhumați / înmormântați strămoșii – Mariana Harjevschi

Oamenii cred în continuare că pot construi Babilonul… – Sergiu Botezatu

Cred că asta se face din dorinţa de a fi ca toţi, din mândrie şi tradiţia moldovenească de a fi „gospodari” – Cornelia Adeola

Din atașament față de cei decedați Din diversitate ce tine de credință: credinciosi, atei, cunoscători ne cunoscatori de cutume- Iurie Bădicu

Din datoria morală de a-i asigura respectul etern – Diana Ciugureanu-Zlatan

Parerea mea este că astfel încercăm să menținem vie memoria defunctului, adică pe monument punem fotografia și scriem ceva date biografice despre răposat. – Mariana S. Ţăranu

Deoarece, am uitat să respectăm memoria oamenilor de valoare. Avem memorie de scurtă durată. Însă, lucrurile cu adevărat importante sunt cele care rezistă în timp. Strămoșii noștri au păstrat meritele lui Decebal timp de mii de ani, – și noi la fel avem menirea să menținem vie memoria celor pe care îi cunoaștem. – Denis Rosca

Dar eu mereu mă întreb ce caută crucile pe marginea drumului…? si dacă, aceste persoane, Dumnezeu să le ierte pe toate, mai au un mormânt și o cruce în altă parte….?! – Galina Codreanu

Pentru a exprima stima și iubirea fata de cel apropiat care a decedat!. Cred că e așa. Nu am idee care ar fi răspunsul corect – Ivan Afanasiev

Monumentele de peste morminte sunt o tradiție în întreagă lume, nu cred că e un lucru rău. Altceva, e dacă ne referim la valoarea estetică. Pompozitatea caracteristică moldovenilor se răsfrânge și la locurile de veci, creându-se vaga impresie de cinste mărită pentru defunct sau fală față de ”vecinii” din jur. E o chestie ce nu ține de religie, ci de cultură. Va mai dura câtva timp până vom înțelege că în viață trebuie să realizăm lucruri monumentale, ca oamenii ce rămân să vorbească despre fapte, iar aceasta face mai mult decât orice monument dichisit ca piatră de mormânt. – Cojocaru Corina

Cred că respectăm traditiile. Diferite popoare de-a lungul secolelor punând cruce de lemn, de piatră sau fier, înseamnă locul, fiind și ca o amintire, dar și ca un respect pentru cei decedați. Dar toate-s trecătoare. Pentru unii e o modă… În Italia, spre exemplu, oamenii dacă decedează în spital sunt în sicrie duși direct la cimitir. Fără trei zile de stat în casă și fără praznice. Dar monumente pun la morminte. Monumente se pun în toate țările lumii – Iurie Brasoveanu

Mormintele peste o sută de ani din cimitire, care aparțin unor persoane importante din societate, sunt istorie și ele trebuie să facă parte din patrimoniul național. În acest sens, Cimitirul Central ar trebui să obțină statut de muzeu. – Nelly Sambris

Nu știu, poate că așa ne manifestăm respectul, dragostea și tristețea față de cei care au plecat. De fapt, le ridicăm pentru noi, ca să ne alinăm tristețea și să ne umplem golul din suflet – Angela Chelaru

Se face pentru amintire, din dorința de a mai realiza, deși cu întârziere, ceva pentru cei dragi. De fapt, toate acestea rămân mai importante pentru cei rămași în viață… – Silvia Antufiev

Eugeniu Răbdău: Dacă ne referim cum decurg lucrurile în ziua de azi, – cel mai probabil de ochii lumii, este o modă în ziua de azi. Mai bine lași o cruce simplă, dar să fie curat, decât să pui un monument și nu mergi tot anul la cimitir… Sau, cel mai probabil, oamenii care au un apropiat decedat, pentru a-și alina suferința sau pentru a-și impăca sufletul, aici pe pământ în memoria lor fac tot felul de lucruri pentru a le arăta dragostea. Dar concluzia este: cel mai important lucru este ce avem in suflet, nu ce punem pe mormânt de văzul lumii. Frumusețea și dragostea pentru persoana care a decedat se află în suflet. Dar daca luam în considerare unele lucruri, alții fac business pe aceste lucruri. Dupa cum am zis, important ce simțim. Dacă vecinul și-a pus monument asta nu trebuie să fie o obligație sau o îndemnare de a face același lucru, însă la noi din păcate aceasta deja e o tradiție mizerabilă…


45 comentarii

Top 10 cele mai frumoase femei din Moldova


”Cine sunt cele mai frumoase femei din Moldova?’‘ Să știți, că sondajul a fost unul obiectiv și corect, fără… blat și constrângeri. Dintr-o sută de persoane întrebate pe facebook, răspunsurile lor sunt atât de variate, că m-am încâlcit în propriile mele opinii 😀

Precum scrie o prietenă bună: ”Pentru mine această e o întrebare bizară. Eu prețuiesc frumusețea sufletească, fie la femei, fie la bărbați. Pentru mine femeia care e sinceră, care e modestă și înțeleaptă, care e talentată și, totuși, prețuiește meritele altora și nu suferă de narcisism, care nu judecă altă femeie dupa hainele glamuroase și pantofii sclipitori, și nu are obiceiul să bârfească sau să critice cum numai se ivește ocazia, care nu este o egoistă, în schimb împarte lumina sufletului său celor din jur, – iată, cum văd eu frumusețea ideală a femeii de top din Republica Moldova! Restul – e o chestiune de gust: ochi negri – ochi albaștri; picioare lungi-picoare scurte; plinuță-slabuță; blondă-brunetă; ce contează? Toate femeile sunt frumoase, fiindcă sunt darul lui Dumnezeu.” O altă persoană: ”Of, atatea femei Frumoase, sărmanii barbati, cred ca le vine greu sa aleagă…”

Inţeligenţa, Frumuseţea, Sexualitatea: din cele propuse am întrunit aceste calităţi, plusând și voturile, ferm convinsă că nici zbârciturile la bătrânețe nu le vor acoperi frumusețea sufletului…

Angela Dendiu, casnică, cinci copii  dendiu1

Alexandra Perez-Marta, interpretă, model sanda

@ Diana Spatarel, jurnalist TV spatarel

Radmila Popovici, poetă radmila

Violeta Popovici-Bujor, pedagog violeta popovici bujor

Galina Codreanu, jurnalist, Vice-presedinte Academia Europeană a Societății Civile galina

Cristina Moldovanu, jurnalist TV cristina moldovanu

Angela Chelaru, manager general, model shelaru1

Kornelia Ștefaneț, cântăreață cornelia stefan

Anna Smolnitchi, jurnalist TV anna smolnitchi

Voi da numele tuturor domițelor care au fost propuse în top, fie doar într-o unitate: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , și subsemnata, Svetlana Vizitiu, eheheeeei, la Multi ani tuturor!!!  ❤ top zece

Nu disperați cei care n-au nimerit în top, vom continua cu alte topuri,  vom promova mereu unul pe altul, o viață avem, și… pentru ce mai suntem oameni?


8 comentarii

Ala Pînzari: ”Viaţa nu constă doar din alb şi negru”. La Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


club cu Ala PinzariViaţa-ntreagă e o frumuseţe, Departe gândul e de bătrâneţe, Viaţa e o scumpă primăvară, Care vine cu-a ei floare rară! / Viaţa-ntreagă e o simfonie, Ce naşte-n vers şi armonie. Viaţa noastră e-un romantic zbor Pe-aripe de cântec şi de dor. / Orice nouă zi e-un tainic dar, Scump ca lacrima de chihlimbar, Teiu-nmiresmat de lângă geam, Pasărea măiastră de pe ram. / În orice zi ne naştem să trăim, Să ne bucurăm şi să-ndrăgim Răsărit de soare dimineaţa, Tot frumosul ce-l oferă viaţa! (Ala Pînzari, ”Odă Vieţii”)

Ala Pinzari, Dansul norilor

Dragii mei prieteni, Va multumesc din suflet pentru prezenta Dvoastra la intalnirea de astazi a Clubului „Impresii din vita si carti” organizata la Biblioteca Hasdeu. Ramane ca Dvs sa dati apreciere evenimentului, iar din partea-mi as vrea sa va marturisesc, ca ati adus multa lumina si seninatate astazi, in acest lacas de cultura si spiritualitate. Multumiri speciale Dlui compozitor Marian Starcea si minunatei sale discipole Marilena, care a interpretat in premiera o piesa de mare sensibilitate, despre mama. Multumiri moderatorului, Dlui Victor Cobzac, care a pus mult suflet si artistism in prezentarea Dsale, dar si tuturor vorbitorilor. A mai ramas in urma o zi, de care, sper, ne vom aminti cu placere, o zi… fericita. Noapte buna, prieteni! (Ala Pinzari)

O persoană deosebită​, inteligentă, o enciclopedie de carte în general, om de înaltă cultură şi educaţie, şi nu numai. O personalitate de calibru naţional. Ce mă uimeşte, Ala Pînzari este Omul de o rară modestie şi cu un umor bine conturat. Un model al profesionalismului în educaţie şi cultură. Am avut plăcerea s-o cunosc la o lansare de carte al ”Jurnalului Săptămânal” (Europa Liberă, 2013) şi imediat am intuit că vom găsi limbă comună… Ala PinzariEste simplă şi prietenoasă, interesantă şi atât de harnică în domeniu, reuşeşte să modereze practic toate şedinţele profesionale, şi la cele în care este invitată, – involuntar mă intreb, când se odihneşte? Director de proiect, scriitoare, autor de volume cu versuri. Originară din satul Mihăileni, raionul Râşcani, Ala Pînzari a studiat limbile străine la Universitatea de Stat din Republica Moldova şi masteratul la Institutul Internaţional de Management. Lector universitar la USM, ASEM (1979-1994) şi coordonator de Program Educaţie la Reprezentanţa Băncii Mondiale din Moldova (1994-2012), actualmente activează la Fundaţiapentru dezvoltarea Educaţiei şi Ştiinţei. Pachete de versuri şi proză publicate: ”Stări de suflet”, 2009; ”Stări de Suflet2, 2011; ”Dansul norilor, 2013. SDC15889 „Viaţa nu constă doar din alb şi negru. Există atâtea alte culori, în care putem să ne îmbracam frumos destinul” – cu acest generic vine distinsa protagonistă Ala Pinzari la şedinţa de astăzi a Clubului ”Impresii din viata si carti”  în cadrul Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu. Să urmărim în continuare activitatea protagonistei Ala Pînzari, moderatorul – scriitorul şi Maestru în Arte Victor Cobzac la eveniment în filmele de mai jos, acceptând referinţele sincere ale participanţilor despre protagonista noastră, pentru că ele vin din suflet! (Svetlana Vizitiu)

Ala Pânzari – o prezenţă autentică şi profund spirituală. Marturisirile ei ne-au convins pe deplin, că a absolvit cu brio Universitatea celor şapte ani de acasă. Mai mulţi oameni ca dânsa, ne face viaţa frumoasâ şi suportabilâ. Mihâilenii – Vechi are cu ce se mândri – inclusiv cu poetul şi non – poetul (după aprecierea sa) Ala Pânzari./ … DOAMNE, fă să se-mplinească ruga celor neauziţi !.. / – doar un vers din creaţia Alei Pânzari,care nu necesită comentarii … Să ne fii sănătoasă!!! (Gheorghe Grau, actor)12036553_1910179439207871_4369509183771455788_n

O zi absolut împlinită! Ala Pinzari ! O adevarată DOAMNĂ! O PROFESIONISTĂ! Ala Pinzari, are o carieră – exemplu. Am cunoscut-o acum 20 ani și pe parcursul acestui timp În care post ar fi fost, lucrează pe nota 10! E perseverentă, cu multă dedicație pentru ce face. Amabilă , corectă și cu verticalitate. Mai scrie și versuri..profunde…te copleșesc. Multe le citești în versurile ei, chiar și ce nu este scris. Sunt o fericită că ești în viața mea, că drumurile noastre se intersectează din când în când. (Silvia Saca )

O cunosc pe Dna Ala Pinzari in calitate de persoana onesta, bun specialist in problematica social- educationala, un promotor consecvent a intereselor tarii noastre, indeosebi in perioada cind a lucrat la Oficiul Bancii Mondiale in Moldova. Mi-am dorit, ca structurile administratiei de stat sa recruteze anume asemenea persoane competente si integre. (Stepaniuc Victor, politician, istoric)

Ma simt fericita atunci cind intilnesc oameni apropiati sufletului meu! CHIAR MA INDRAGOSTESC DE EI!!! Ceva timp in urma, am cunoscut-o pe aceasta frumoasa, nobila, inteleapta, de o cultura rara, desteapta si rafinata – DOAMNA Ala Pinzari! O iubitoare de parinti si bunei, familie, tara si tot ce e valoare!!! Pe linga toate abilitatile sale, profesionistm, mai scrie si versuri care vrei sa le recitesti, sa patrunzi in acea filosofie a poetei Ala PInzari….. Ma bucur ca avem OAMENI frumosi si adevarati in tara noastra mica, OAMENI care sunt si ramin OAMENI!!! = Cu mult drag si respect, Lorena Mednicov, chirurg-oncolog)12193587_1910298955862586_3816909467505592482_n

Întîlnirea de la club din 27 octombrie este o dovadă că avem personalităţi. Protagonista e o persoană romantică. Pe de altă parte, e constantă în verticalitate şi omenie. Altfel, nu apărea această minunată culegere de poezii „Dansul norilor”. Am notat cîteva din cele auzite cu Dna Ala Pînzari. Vorbea de cumsecădenie şi integritatea personală. M-am întrebat: de ce aceste calităţi lipsesc? De politicieni nu e vorba. Pe aceştea nici scîndurile sicriului nu îi fac drepţi. Multă lume una o spune, se gîndeşte altceva şi procedează aiurea. Vorbea Dna Ala Pinzari că trebuie să preţuim clipele date de Dumnezeu. Timpul este nemilos. Acest lucru îl simţim cu timpul. Timpul care, de, nu ne ajunge. Ieri, a fost şi lectură şi viaţă… (Andrei Covrig, colonel)

O superbă serată la Clubul ”Impresii din viata si carti”. Protagonista, D Ala Pinzari, a emanat lumină, căldură și iubire. Moderatorul,D. Cobzac Victor, prin înțelepciunea sa, a pus în valoare, personalitatea complexă a invitatei speciale. Felicitări pentru avalanșa de succese timp de ani de zile, dragă creatoare a Clubului, D Svetlana Vizitiu! Așteptăm noi surprize, la care să savurăm atmosfera mirifică! (Diana Zlatan-Ciugureanu, jurnalist)

Date biografice:

M-am nascut intr-o zi de iarna, in satul Mihailenii Vechi, r-l Rascani, in familia lui Alexandru si Elena Carazanu. (Eu am 35+cativa ani de experienta). Tata era agronom in sat, iar mama-invatatoare la clasele primare. Satul nostru etse renumit prin oamenii sai. Lingvistul cu renume mondial, Eugen Coseriu este de bastina din Mihailenii Vechi.

COPILARIA, desi, „scurt eveniment”, a fost foarte frumoasa, in primul rand datorita faptului ca familia noastra a fost una traditionala, or noi locuiam intr-o curte cu buneii de pe linia mamei, bunelul Gheorghe si bunica Gafita. „VORBA DULCE MULT ADUCE”. Buneii de pe linia tatalui, bunelul Dumitru si bunica Daruta, locuiau in mahala, nu departe. Buneii erau oameni gospodari, cumpatati, cu multa intelepciune. „VORBA DULCE MULT ADUCE”.
Bunelul Gheorghe si bunica Gafita erau cat pe ce sa fie ridicati de catre regimul bolsevic, or aveau trasura, cai, faieton, pamant, insa au scapat gratie unor oameni detreaba care i-au alertat la timp, astfel ca ei au stat ascunsi in camp pana nu a trecut valul de deportari. De ei sunt legate amintirile cele mai luminoase. La ei alergam si ne ascundeam cu fratele mai mic de pedeapsa cand facem nazbatii; in bratele lor adormeam incolaciti cand ne speriam de un caine sau de un cocos mai naravas; de la bunica din dulap luam pe furis cate o hrinca de paine si fugeam sa o mancam in lanul de canepa, avand si laptisor de canepa la desert. Cu bunica, de exemplu, mi se asociaza si acum propaganda sovietica. Afara, pe peretele casei, era un difuzor, care , cat era ziua de lunga, nu-i tacea gura: muzica-stiri, stiri-muzica si asa toata ziua. Era perioada razboiului rece, si, La fiecare stire, se vrbea despre „arma rece”, despre pericolul care venea de la americani, despre goana inarmarilor, etc. Intr-o zi am vazut-o pe bunica amarata si o intrebai, ce are. Ea zise: „Uite, Alusca, nici nu stiu sa mai dau cu lut prispa casei, sa mai fac oleaca de reparatie sau sa nu mai fac nimic, ca tot una americanul asta vine maine poimane peste noi cu arma lui rece!”
Seara, la cuptoras, bunica facea o mamaliga mare cat roata carutei, cu jumere si scrob, cu smatana de casa, si astepta sa ne strangem cu totii la cina. La masa fiecare isi avea locul sau, cu bunelul si tata in capul mesei, iar ceilalti pe de laturi. Erau cele mai frumoase momente din copilaria noastra.
Buneii ne dadeau cate o lectie de viata in fiecare zi. De exemplu, cand aveau o problema sau o neplacere, ei nu se certau nici odata in prezenta noastra, ci se retrageau ambii in capatul gradinii, unde clarificau situatia, apoi se intorceau in casa de parca nu avusese nimic.
Bunica Daruta, de pelinia tatalui, era o femeie harnica si foarte deosebita. Odata in toiul ernii am mers la ea in vizita. Casa ei consta din doua odai: casa mare si camera de locuit, despartite de un antreu, care se numea tinda. Cand am intrat in camera de locuit, bunica facea focul in soba cu tizici si se jeluia ca, uite, tizicii astea fac mult praf si murdarie in casa si, ba mai scot si un miros neplacut, si ca, probabil, o sa trebuiasca sa scoata gura sobei in tinda, ca sa se pastreze curat in casa. Eu i-am zis ca e iarna, si ca ar trebui sa astepte primavara, dar cand am venit la ea peste vre-o doua saptamani, ea deja prefacuse soba astfel ca gura sobei sa iasa in tinda. Am gasit-o sezand pe scaunel si facand focul. Era imbracata intr-o fufaica, fiindca in antreu era foarte frig. „Ei, – zise ea-, cam greu e cu gura sobei in antreu, e mare frig. Probabil, va trebui sa prefac soba la loc, cu gura in casa”. Inca peste doua saptamani, soba era la loc, cu gura in casa, si toate aceste remanieri in toiul iernii le facea singura! Pe bunelul de pe linia tatei nu l-am vazut decat pe fotografie, a decedat prea devreme.
PARINTII: Tata, de specialitate agronom, a activat tot timpul in colhoz, in diferite functii de conducere, iar mama a lucrat timp de 43 de ani invatatoare la clasele primare. Vocatia de pedagog o am de la mama. Ea aducea acasa munti de caiete sa le controleze , si eu ii ajutam: o intrebam ce nota sa pun si puneam in caiet nota. Mama a fost foarte dedicata profesiei sale, a iubit mult discipolii sai, se bucura pentru succesele lor si se intrista cand ceva nu mergea cum isi dorea. Nu voi uita cum odata, mama a inceput sa planga controland un caiet. „ „si tot cu greseli face.
De la parinti am invatat sa stimam oamenii, indiferent de statutul lor, sa muncim cinstit si sa ne facem cinstit datoria oriunde ne-am afla.
FRATELE LIVIU, mai mic cu 4 ani, nascut tot in februarie, cu o saptamana mai tarziu.
Solidaritate de mici; ghire de antrenament, faceam muschi, care, de la o vreme, trebuiau pusi in aplicare. Ne bateam crunt, iar apoi mai primeam papara si de la parinti pentru ce faceam. Nu ne-am fi parat nici sub ghiliotina. Fratele a fost o personalitate dificila in scoala. Mai avea necaz pe mine fiindca toti profesorii ii reprosau, ca nu semana cu mine la purtare. Se revolta zicand ca nici nu doreste sa fie „ca Ala”. Dar aceasta solidaritate frateasca s-a pastrat pentru toata viata. Eu nici acum nu-i voi spune mamei ceva care s-o amarasca.
SCOALA: am mers in cl.I la alta scoala decat aceia unde lucra mama ca sa evitam orice conflict de interese. Invatatorii erau foarte buni, iar mie imi paceau cel mai mult limbile romana, rusa, si in special engleza. In clasa IX am ocupat Locul I la olimpiada republicana de l.romana, si am fost premiata cu un tranzistor si o diploma. In acelasi an la olimpiada raionala de engleza am luat tot locul I. Scoala am absolvit-o cu medalie de aur si urma sa decid unde imi voi continua studiile. Mama isi dorea foarte mult sa devin medic, chiar ma si pregateam suplimentar la fizica si chimie pentru a sustine examenele la facultatea de medicina. Mie,insa, imi placea foarte mult limba engleza si imi doream sa fiu profesoara. Ne-am pornit cu tata la capitala sa depunem dosarul, dar in drum spre Chisinau eu ii spun tatalui: „mie nu-mi place deloc medicina, eu nu pot sa vad o rana sangeranda, ce fel de medic voi fi eu? Bine, atunci unde? Hai sa o sunam pe mama. Mama: „Doar la filologia moldoveneasca”. Garlea: Haideti la engleza-EU: Da! Mama s-a conformat abia cand fratele a intrat la medicina, si m-a iertat definitiv cand m-am si casatorit dupa sotul meu medic!
UNIVERSITATEA: Anii de studentie au fost cei mai interesanti ani! Am avut parte de un torent puternic, dar si de profesori extraordinari. Gratie obiectului literatura universala, dar si cea rusa, engleza, trebuia sa citim , conform programului, un numar impresionant de opere, astfel l-am cunoscut pe Geote, Emil Zola, Erich Maria Remarc, Shakepseare, Byron, Anri Barbius, etc, etc. Si acum, cand citesc sau vizionez stiri despre razboaie, imi amintesc de descriereile din romanul „Focul” de A, Barbius. La facultate era si Clubul de Limba engleza „English Club”, care organiza diferite concursuri, cum ar fi concurs pentru cel mai bun rol jucat in fragmente din piesele renumite ale lui Shakespeare. Eu am avut fericirea sa joc rolul Juliettei in piesa „Romeo si Julietta” de Shakespeare, cu partenerul meu Alexandru Panzari in rolul lui Romeo. Colegii ma cunsteau timida, insa dupa prezentare se apropiau, ma imbratisau, ma felicitau si nu le venea sa creada ca am putut sa intru atat de bine in rol. Am ocupat locul doi, locul I fiind al lui Iurie Bacanov in rolul lui Hamlet, dar si acum cred ca s-a facut o mica nedreptate. Iata si „diploma” de la Club pentru acest rol. Ce-i drept, bucuria avea sa cada mai tarziu in scarba, din cauza unui atribut al costumatiei mele. In rol de Julietta, eu purtam o rochie lunga, iar la gat – o cruciulita, pe care o luasem de la buneii mei. Pai, iata despre aceasta cruciulita mi s-a amintit dupa controlul efectuat in camin de Dl Puhaliskii-comunismul stiintific si Dna Uskova, limba franceza, care, probabil in urma unui denunt, au venit in camera in care locuiam la camin si a scos de pe perete o ilustrata pe care o decupasem dintr-o revista si care o infatisa pe maica Domnului in brate cu Iisus Hristos. A doua zi toata facultatea vorbea despre mine, or Dl Puhalski le-a povestit la lectii despre o komsomolista din grupa X care poarta cruce si care nu e destoinica sa poarte numele de komsomolista! Era vorba sa ma exmatriculeze si doar gratie decanului nostru, care era un om foarte cumsecade, s-a terminat cu bine, astfel incat am absolvit Universitatea cu diploma rosie si a inceput o noua etapa in viata mea, cea de lector universitar. La scut timp l-am intalnit pe viitorul meu sot si ne-am intemeiat o familie. Unica invidie in viata e pe sotul meu: ca bine i-a mai mers cu nevasta! In aceasta calitate am activat la USM, apoi la ASEM, la catedra de limbi straine. Predarea- vocatia mea. Cu studentii ma adresam doar la Dvs, dar aveam o relatie frumoasa , colegiala cu ei. La fiecare lectie veneam ca la un eveniment important. Ma pregateam serios de fiecare lectie, lucram cu materiale suplimentare, inventam cai de a –i motiva si a le mentine interesul si dorinta de a invata, organizam la lectie concursuri, cum ar fi: cea mai reusita traducere poetica in rusa a poeziei lui Byron. Invingatorului ii daruiam apoi o carte in engleza pe care toti colegii isi puneau semnatura. Cartile le aduceam de acasa, din bibioteca personala. Cea mai mare rasplata o aveam atunci cand studenti din alte grupe veneau si ma rugau sa-i iau in grupa mea, care si asa erau numeroase.
Am activat la ASEM pe timpul cand rector era renumitul, acu regretatul Paul Bran. Cred ca a fost vremea de aur a ASEM. Democratie – acolo. Dictionare- usa deschisa- vino si ea. Era o placere sa treci pe la Rectorat, de unde eseai cu un dictionar, cu o carte sau cu o vorba buna.
FMI si BM: incepeau primele vizite ale FMI. Nu erau translatori pregatiti si chiar daca erau, majoritatea lucrau la Sputnic, cu turistii. Aici, insa, se cerea sa cunosti terminologia bancara, economica, agricola, educationala, etc, etc, dar si sa intelegi nuantele discutiei. Tin minte ca Banca Nationala si Ministerul Finantelor s-au adresat la Dl Paul Bran sa recomande profesori de la facultatile economico-bancare care ar putea traduce la negocierile cu FMI. Dlui m-a recomandat pe mine, de rand cu alti profesori, ca mai apoi sa fiu nelipsita la discutiile si negocierile cu FMi, dar si cu Banca Mondiala care venise intre timp in Moldova. Aici incepe marea epopeie a vietii mele, cu deplasari peste hotare, cu participare la negocieri de varf la Washington, Paris, Chisinau. (EX. la Paris Grupul Consultativ pentru tarile FSU-Sangheli-romanca nu putea sa-l traduca.) Lucram noptile cu disctionarul asupra terminologiei tot mai complicate, dar si cu manualele de economie ca sa pot face fata cerintelor. In 1992 au venit pentru prima data in Moldova reprezentantii Bancii Mondiale, cu care am lucrat pe post de traducator, iar peste doi ani m-au angajat ca Ofiter de legatura incredintandu-mi stabilirea oficiului Bancii Mondiale in Moldova. Incepuse o activitate intensa, pe alocuri stresanta, dar foarte interesanta. Am activat la Banca Mondiala timp de 18 ani, in care am avut mai multe responsablitati. Pe parcursul anilor am fost Director Interimar, Coordonator de Proiecte educationale, responsabila pentru relatiile cu Donatorii si cu Guvernul. Cea mai lunga perioada in care am activat ca Director Interimar a fost de 3 luni si tot in aceasta perioada am fost imputernicita sa semnez din numele Bancii Mondiale Acordul de Imprumut de 13 mln$ pentru sectorul ocrotirii sanatatii. A fost cel mai insemnat moment din viata mea. Semnatura mea sta alaturi de cea a Ministrului Finatelor de atunci, Mihil Pop. La sfarsitul interimatului intr-o sedinta solemna am primit multumiri din partea Directorului de Tara Luca Barbone dar si din partea primului Ministru Tarlev pentru ca am facut fata problemelor, dar si unor provocari care aparusera in unele proiecte ale Bancii.
Despre perioada de activitate la Banca as putea scrie memuare, insa unele momente s-au cristalizat indeosebi in memoria mea: comunicarea cu persoane de rang inalt foarte deosebite: inteligente, profesioniste, foarte prietenoase. Primul Director Reional responsabil de Moldova, Dl Wafic Grace: what do you want in life, next step??? You need to see the end in mind. Cartea care m-a marcat, trimisa prin posta de Wafic Grace: DENUMIREA???
Discutia lui Parks cu Directorul de la Mezon- marxism Leninismul versus Teoria Economica -4 ore!!!
Proiectele de asistenta a scolilor si gradinitelor din Moldova, inceputul reformei educationale, tiparirea de manuale cu grafie latina, etc, etc. Am lucrat cu 7 Ministri ai Educatiei.

In 2012 am plecat de la Banca si , la scurt timp, m-am angajat la Fundatia pentru Dezvoltarea Educatiei, unde am avut sarcina sa reanimez Fundatia si am reusit sa facem lucruri frumoase: un proiect pe educatia civica, finantat de Ambasada SUA, am lucrat cu 10 scoli din republica, dar si un proiect pentru copiii nevazatori de la Gr.135 municipala, finantat de Clubul International al Femeilor (VIDEO). Din banii Clubului am procurat echipament pentru dotarea unei camere senzoriale.

In acelasi timp am inceput sa colaboram cu AO „S>O>S Autism” si am scris un proiect impreuna, care a fost castigat si finantat de MINTA, ONG din Canada. Gratie acestui frumos inceput de colaborare, am facut cunostinta cu Dna Alina Dumitras, ca mai apoi, dupa 3 ani de activitate la Fundatie, sa plec ca sa conduc un proiect la Asociatia Copiilor cu autism, si sa incercam sa facem o schimbare si pentru acesti copiii. La solicitarea Dnei Dumitras, am scris si Imnul Copiilor cu Autism, ca mai apoi Dna Dumitras sa apeleze la compozitorul Marian Starcea sa scrie muzica, dupa care a fost facut si un video. Va rugam sa ascultati aceasta piesa care a fost virala pe Internet si a cules foarte multe reactii. Piesa se numeste „Planeta Albastra” si este interpretata de Andreea Braga, eleva din or. Balti. (VIDEO).
OCUPATIILE MELE: scriu poezii si, mai recent, colaborez cu Dl Marian Stircea pentru a crea noi piese pe versurile mele.
Una dintre ele avem placerea sa o propunem atentiei Dvs, in prima auditie. Practic, facem astazi lansarea acestei piese care se numeste „Povata mamei”, in interpretarea …..
Am editat 3 carti: in 2009 – Stari de suflet; in 2011- Stari de suflet 2, si in 2013-culegerea „Dansul Norilor” („Picaturi de dragoste”)-dragoste facta de oameni, fata de cei apropiati, fata de tara, fata de prieteni, fata de natura, fata de viata! „Imn Vietii”
Prima lansarea a culegerii „D.N” a avut loc intr-un cerc restrans de oameni apropiati si prieteni, imbinata cu un act caritabil. Pe banii colectati i-am cumparat un calculator unui baietel la carucior, Ilies, din Nisporeni. L-ati vazut in poze si avem si un mic video de la scoala unde invata Ilies. Vreau sa-l ascultati, in special, pe Ilies.

Cea de-a doua lansare am facut-o cu fostii colegi de la oficiul Bancii Mondiale, intr-o atmosfera foarte calda. Vedeti pozele. Eu nu am pretentii de poet, iar versurile mele imi sunt atat de dragi fiindca fac parte din sufletul meu. Ele vin de acolo, din vibratiile acestui suflet la diferite nuante ale vietii, placute sau mai putin placute. Ultima carte citita a fost a filosofului german Martin Heidegger, care spunea despe limba urmatoarele: (El mai spune ceva foarte interesant despre esenta divina a vinului).

Language, always a major concern of Martin Heidegger (1889-1976), became almost an obsession in his later work. In his view, language was not an arbitrary construct; nor was was it invented merely to correspond to, or describe, the outside world. For Heidegger, vocabulary (a sell as metaphors, idioms and the whole construction of language), actively names things into being, and can have a powerful and proactive effect on the world. For him, then, it was the poets, not the philosophers, priests or scientists, who were the vanguard of humanity and its hope for future development.
Martin Heidegger (1889 – 1976) was a 20th Century German philosopher. He was one of the most original and important philosophers of the 20th Century, but also one of the most controversial. His best known book, „Being and Time”, although notoriously difficult, is generally considered to be one of the most important philosophical works of the 20th Century.
Random Quote of the Day: “We are too weak to discover the truth by reason alone” – St. Augustine. (Ala Pinzari)


7 comentarii

Victor Cobzac: Prologul marilor iubiri. Clubul ”Impresii din viata si carti”


DSC_0091

Despre Mama… cuvinte frumoase, / De mic copil mi s-au întipărit în minte, / Care-i piatra de temelie a unei familii, / Despre Tăicuțu… aceleași cuvinte. / Tata – cetate, Mama – leagăn de iubire, / E unicul răspuns la fericire!” – Cu adevărat, Poezia începe de la dragoste, de la o necesitate de a iubi și a fi iubit. DSC_0079De la sentimentul că nu poți trăi fără a le împărți din puținul ce-l ai cu altcineva, de a pune umărul și sufletul unde poți și unde se cere, râvnind mereu spre perfecțiune, categorie fără de care un om nu poate fi Poet. (Victor Cobzac)

”Vin cu-n mesaj de mare mulţumire şi satisfacţie sufletească DSC_0083către acei oameni care iubesc poezia şi au fost astăzi alături de mine la lansarea volumului doi „PROLOGUL MARILOR IUBIRI”, care a avut loc la Clubul ”Impresii din viata si carti” în incinta Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu’‘, vă îmbrăţişez cald şi prieteneşte. Cu profund respect. (VicCo) (Ţin să fac un bilanţ şi văd că din cei 96 care au semnat că participă la lansare, doar patru s-au ţinut de cuvânt, şi nu-i nominalizez, spre ruşinea celorlalţi, dar să le mai mulţumesc încă odată mult de tot. Asta spune ceva !!!)

”Acest mirabil anotimp, toamna… DSC_0055Doar un artist cum este Victor Cobzac stie sa-i dea stralucire si mult farmec, atat prin arta plastica, cat si prin poezie. Nu pretinde ca este un mare poet, dar cand citesti versuriile lui, sufletul vibreaza, or, asta este cel mai important. Stie sa imbine atat de armonios versurile si pictura: in poezie gasim multa plasticitate, iar in arta plastica multa vibratie. Tine-o tot asa, ViCo, Cobzac Victor! DSC_0095Multe realizari frumoase in continuare!”(Zina Cerchez)

”Sunt foarte bucuroasă de serata și de minunile editoriale semnate de D. Cobzac, de pictura și sufletul de creator în permanent zbucium artistic! Afirmația mea de chintesență, formulată azi, la Elite- Clubul ”Impresii din viata si carti”. „Poetul și artistul plastic Cobzac Victor este creștinul smerit și neobosit care, zi de zi și prin tot ce realizează în ambele demersuri – liric și pictural – ÎI CONSTRUIEȘTE O BISERICĂ, LUI DUMNEZEU”.  M-ați fascinat, sincer mărturisesc, stimată moderatoare, D Ala Pinzari, demonstrând atâta seriozitate în pregătire, concentrare asupra momentelor-cheie, profunzime în abordarea subiectelor, ingeniozitate în obținerea unor răspunsuri care ne frământă pe noi, creatorii, precum și pe noi, beneficiarii de opere literare, plastice… Atâta echilibru interior, atâta credință, sete de cunoaștere și totodată integritate, am descoperit, savurând orice clipă din întâlnirea cu poetul și plasticianul, pedagogul și creștinul drag nouă, D Cobzac Victor. De-ați ști cât de multe am învățat pentru mine, din această seară de neuitat….

SDC15881Vă mulțumim mult, Dna Svetlana Vizitiu, pentru crearea superbului Club, Dna Ala Pinzari, pentru moderarea extraordinară, a lansării de carte!”(Diana Zlatan-Ciugureanu)

”Fără a-și atribui titulatura de poet, pictorul Victor Cobzac vine cu prima sa carte de versuri, doinind, plângând, visând, râzând DSC_0047și trăind intens cuvintele în stare să formeze sensuri aparte și să ne cucerească puritatea gândului și a sufletului” (Zina Izbaș, din volumul ”Înroarcerea stelelor”)

”Chiar dacă n-a făcut școala poeziei la vreo facultate de litere, V. Cobzac nu cedează în fața condeierilor cu tradiție nici prin forța emoției, nici prin savoarea unor metafore insolite… SDC15872Poetul și plasticianul se completează reciproc, risipind frumusețea din culoare și cuvânt pentru cei insetațide lumină” (Veronica Postolachi)

”Multumim tuturor celor care au impartasit astazi bucuria intalnirii cu arta veritabila. Dl Victor Cobzac este o personalitate deosebita, care prin talentul Dumisale, impletit armonios cu munca, lasa o amprenta impresionanta pe diferite taramuri: cel al picturii, pedagogiei, poeziei si… al omeniei. DSC_0057Descoperindu-i creatia incepi sa intelegi cat de bogati suntem avand printre noi personalitati de talia Dlui Victor Cobzac. De la Dlui putem invata sensul culorilor, arderea interioara si daruirea profesionala, muzica versului, cultura unei relatii in familie, in colectiv si in societate. Am acceptat ca pe o provocare invitatia de a modera aceasta sedinta, fiindu-mi teama ca nu voi reusi sa cuprind necuprinsul, sa ma familiarizez suficient de bine cu creatia Dlui Cobzac, ca sa o pot prezenta cum se cuvine. Am facut un efort si In cateva zile am reusit sa vizitez doua expozitii ale Domniei sale, sa citesc doua carti de versuri ale Dlui si sa studiez un pic din biografie. Efortul meu a intrecut toate asteptarile si acuma vreau sa-i multumesc Dlui Victor pentru posibilitatea de a face aceasta frumoasa descoperire pentru mine, si, sper, pentru toti acei care au participat astazi la sedinta Clubului! Multumiri Dnei Svetlana Vizitiu, care pune atat de mult suflet in realizarea fiecarei sedinte a Clubului!” (Ala Pinzari)

Date biografice:  COBZAC VICTOR s-a nascut in or. Ungheni, R. Moldova, 6 septembrie 1950,

Părinţii: Cobzac Andrei – Tata. Lozovanu Olga – Mama (plecaţi în lumea celor drepţi,

Familia : Cobzac Oxana, nepoţica Magda – fiica mai mare, Cobzac Irina, Nepoţica Smaranda – fiica mai mică, Cobzac Eleonora – sora mai mare, Margareta – sora mai mică, Locul şi ziua naşterii: or. Ungheni, R. Moldova, 6 septembrie 1950,

Studii şi nivelul obţinut: 1971-75 şcoala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chişinău 1975-81 Institutul de Stat de Arte Plastice I. Suricov, Moscova, Rusia Pictura de şevalet, mai practic grafica de carte şi sculptura camerală, fotografia Din 1989 Membru Titular al Uniunii Artiştilor plastici din Moldova Din 1992 membru AIAP UNESCO Din 1997 membru APIA DAL-I din Moldova Din 2006 coordonatorul Cenaclului literar„Ora de vârf” care activează în cadrul Universităţii Tehnice din Moldova

Ocupaţia prezentă: Conferenţiar la Universitatea Tehnică din R. Moldova, din 2014 fost profesor de desen, pictură şi compoziţie la Liceul Republican de Arte Plastice I.Vieru din Chişinău – grad didactic Superior unde am activat din 1981.

Expoziţii de grup: Începând cu anul 1976 participant activ la expoziţiile de rang Republican din Ţară şi după hotarele ei: România, SUA, Ungaria, Belgia, Rusia, Franţa, Ucraina

Expoziţii personale: 1994 – „Povara căutărilor de sine” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 1995 – „Sub streaşina curcubeului” – Biblioteca Municipală O.Ghibu, 1996 – „Moldova – plai românesc” – România, Satu-Mare, 1997 – „Hai să dăm mână cu mână” – România, Oaşi-Negreşti, 1998 – „Şi dacă dragoste nu e… nimic nu e” – Biblioteca O.Ghibu, 2000 – „La poarta anilor” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2005 – „Timpul în anotimp” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2010 – „Aşchii de timp” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2015 – Expoziţie personală în incinta Bibliotecii Naţionale, 2015 – „Cinci din zece” – Centrul Expoziţional C.Brâncuşi, 2012-15 – Expoziţii personale permanente la TRACOM,

Colecţii de Stat şi private: R. Moldova, România, Ucraina, Franţa, Iugoslavia, Danemarca, Rusia, Israel, Italia, Germania, Anglia, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Belgia

Distincţii: 1997 – Diploma de onoare a Academiei Europene de Arte, Bruxelles Eureca, laureat la două Expoziţii de concurs: „Peisaj şi Natură statică” şi Anul M. Eminescu.

Alte ocupaţii: Colaborez cu ziarele: „Literatura şi Arta” şi „Mesager Universitar”, peste 30 de cărţi ilustrate, ieşite de sub tipar două volume de versuri „Design poetic”, vol.I – 2008, vol.II – 2009 în 2011 iese de sub tipar „Întoarcerea stelelor”, în 2015 „Prologul Marilor iubiri”, în curs de apariţie „Magna” şi „Smarandella”, versuri de autor,

Sport: Volei şi badminton


28 comentarii

Diana Zlatan-Ciugureanu la Clubul ”Impresii din viaţă şi cărţi”


      ”Inima ne-scrum!/Ai pus lumină pentru mine, frate,/Rugându-te doar tu și Dumnezeu,/Acolo, unde cântă voci curate,/Ca tu smerit, să te înalți mereu…” (Diana Zlatan-Ciugureanu, 25.01.2015)
Clubul „Impresii din viață și cărți” în încinta Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu” din Chișinău a realizat o întâlnire de excepție cu poeta, cantautoarea și jurnalista Diana Zlatan-Ciugureanu, invitată specială, care a reuşit să ne frapeze cu momente și destăinuiri palpitante despre viața ei zbuciumată, precum și despre rolul decisiv al cărților în formarea și manifestarea sa în diverse domenii profesionale. În prima oră a ședinței, moderatoarea Iulia Popescu, psiholog-educator, a realizat un interviu neordinar cu Diana Zlatan-Ciugureanu din perspectiva filozofiei de viață, a crezului poetic, a calităților și a succeselor. O discuție de suflet țesută cu poezii și cântece din creația artistei, unul dintre care a fost interpretat în duetul mamă-fiica Mădălina Gâscă, elevă eminentă în clasa a IX-a, la Liceul Teoretic român-francez „Gheorghe Asachi” din capitală. Publicul – colegi, prieteni, rude – au venit cu surprize pentru protagonistă, inclusiv poetice și muzicale. Cu sarmale tradiționale, plăcinte și învârtită dulce – bucate preparate cu grijă de către Elena Zlatan-Antoci, mama artistei, pedagog la Gimnaziul din satul Lalova, Rezina.
Cofeman-ul Alexandr Stukalov, creatorul Teatrului De Cafea „Stukalov Coffee” servit toată lumea cu varia reţete din cafea delicioasă… – (film integral cu Diana Zlatan-Ciugureanu la Club) – https://www.youtube.com/watch?v=yo7a24L_7PU
SDC11938SDC11951 SDC11955 SDC11985
SDC11924
https://www.youtube.com/watch?v=3vTaEvu7_uQ – (film – o secvenţă cu aprecieri din partea prietenilor)
Diana-Zlatan-Ciugureanu a absolvit Școala Medie Răciula, r. Călărași. Este licențiata Facultății de Filologie a UPS „Ion Creangă” din Chișinău, secția română și latină. A activat în calitate de reporter de știri,  redactor-prezentator TV și radio, jurnalist online, fotograf, cameraman, editor, la IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, între anii 1998-2013.
 A debutat în poezie, cu placheta postmodernistă „Monolog în miraj”, în decembrie 2012. Este președinta fondatoare a Asociației Cultural-Creștine „Poduri de Dor” și a Clubului de Comuniune Spirituală cu același nume, creat la Biblioteca Națională aRepublicii Moldova, în 2013. Pentru participarea cu succes, la Ediția a II-a a Festivalului Internațional „Călător prin Stele” de la Onești, România, a fost numită membru de onoare al Asociației-gazdă Clubul „Expresia Ideii”.
 https://www.youtube.com/watch?v=wJ91eoOmFiA  – (recital Gheorghe Grau si Diana Zlata-Ciugureanu)
 https://www.youtube.com/watch?v=-T9IOzaMy-k      (film cu Diana, Lilia Manole, Iulia Popescu)
https://www.youtube.com/watch?v=RWxLr3hoFDc   (din repertoriul Dianei ”Două inimi”)
   ”Bună dimineața, suflete mari!!! După cele desfășurate la Biblioteca “B.P.Hasdeu” din capitală, doresc să vă mărturisesc, că ființele care sunt unice, nu pot fi altfel …Ei sunt Zeii noștri… Ce bine e că sunt eu cu ei!!! Eu sunt mândră de Diana Zlatan-Ciugureanu, de Iulia Popescu Guritanu! Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la două lumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumea naturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiric dată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă din această lume. (scria Nikolai Berdiaev)” – (Lilia Manole)
         ”…A fost o serată superbă și la cel mai înalt nivel! Atmosfera minunată a fost creată de toți participanții prin inimile Dumnealor foarte iubitoare ❤ . Mulțumim foarte mult Doamnei Svetlana Vizitiu, pentru că este frumoasă la chip și la suflet și pentru că a creat acest Club drag inimii. Eram mândră de faptul că și mama mea a fost protagonistă aici. O felicit pentru frumusețea ei și pentru succesul întâlnirii din 27 ianuarie! M-a bucurat și prezența nanei mele de botez Rodica Russu, frumoasă, înțeleaptă și de succes, pe care o iubim enorm și îi datorăm multe, prietena mea frumoasă și talentată, Mărioara Malanici, care ne-a încântat cu piesa ei „Ai venit ca un înger”. M-a fericit și originalitatea frumoasei moderatoare Iulia Popescu-Gurițanu, care a știut să o descopere pe mama cu măiestrie. Am rămas surprinsă cum a provocat-o pe mama să declame în premieră, prima ei poezie.” (fiica Mădălina Gâscă)
          ”Astazi am avut marea placere sa fiu prezenta la sedinta clubului ”Impresii din viata si carti” cu Diana Zlatan-Ciugureanu. Aceasta destinsa doamna care fascineaza prin imbinarea de noblete, bunatate, frumusete fizica ”desenata”, putere, ratiune si romantizm… Calitati care se pare ca nu pot fi toate odata imbinate, dar iata ca Diana e astfel ! – Deosebita! Iar Svetlanei Vizitiu, gazda acestui club, – ii doresc in continuare mult succes si apreciere! Pentru ca faceti lucruri frumoase, pentru ca posedati bunatate fara margini, pentru ca sunteti o dulceata de femee!!!” (Lorena Mednicov, chirurg)
               ”Felicitari Doamnei Diana Zlatan pentru frumoasa lansare a unei noi runde de intalniri la Clubul „Impresii din viata si carti”, editia 2015! Am ramas profund impresionata de sinceritatea Dianei, or emotiile interioare se perindau pe chipul ei expresiv ca intr-un caleidoscop: ba triste pana la lacrimi, ba copilareste de jucause, ba inaltatoare si romantice. Sustin intru totul afirmatia actorului nostru Gheorghe Grâu, prezent la eveniment, care a zis urmatoarele: „Trebuie sa ai mult curaj ca sa vii aici si sa rasfoiesti in fata oamenilor viata proprie ca pe o carte”!!! Este foarte si foarte adevarat! Eu as mai adauga chiar, ca este si foarte responsabil, intrucat invitatii vin cu careva asteptari: unii-pentru a se regasi pe sine intr-un moment anume, iar altii-fiind in cautare de sine, de modele de viata de la care sa poata sa se inspire. Diana le-a adus celor prezenti momente de meditatie, dar si de bucurie prin versurie citite si prin melodia interpretata cu multa sensibilitate. Sa-i dorim Dianei mult succes in anul 2015 si dragoste pentru tot ce-i frumos si sfant! Doamnei Svetlana Vizitiu ii aducem multumiri pentru ca ne face in continuare partasi la aceste minunate povesti de viata!” (Ala Pinzari)
 https://www.youtube.com/watch?v=3vTaEvu7_uQ
 Diana Zlatan SDC11898 SDC11988
 ”…Draga Diana te admir pentru energie, curaj si talent. Am impresia ca este ceva grandoman in poeziile tale, ceva nebunesc, ca si cum poezia te-ar da o putere pe care nu ai avea-o altfel.Te iubim SI sa fii sanatoasa. Stimata DOAMNA Svetlana Vizitiu sa aveti multa, multa sanatate pentru crearea Clubului „Impresii din viata si carti”,pentru ca uniti comorile precum este perla si diamantul Diana Zlatan si dau viata poemelor. Aceste perle au nevoe de sustinerea Dum-ra. Sa traiti multi ani fericiti, de Hristos paziti. Sincere multumiri Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” care este gazda principala a culturii omenesti!” (Iulia Popescu Guriteanu)
     ” Felicitări Dnei Diana pentru dedicaţia totală pentru poezie, exprimare şi dăruire! Este uimitoare şi molipseşte acest spirit pozitiv aproape sufletului şi regăsirii prin poezie! Mult succes şi inspiraţie continuă!
Dna Svetlana! Faceţi un lucru enorm pentru cei ce voiesc a impartaşi filele lor din viaţă cu pagini colorate de experienţe din care ai de invatat şi de asemenea cu file mai sumbre pătate de durerile vietii, dar care tot au a spune şi trimite un mesaj de invăţare! Este o uimitoare platformă de întâlnire a punctelor de viaţă, experienţelor trăite a mai multor pături sociale. Cred ca acest Club de “Impresii de viata si carti” va ridica pe o treapta mai inalta ……propulsând incredere si tarie de caracter pentru cei ce vor sa reuseasca si sa-si atinga scopul nobil propus in viata!” (Elvira Leahu)
  ”DIANA ZLATAN-CIUGUREANU, UN ÎNGER ÎN ZBOR Dacă un spectacol nu urmărește scopuri, întotdeauna va rămâne un spectacol de neuitat.
Așa s-a dovedit a fi Spectacolul de ieri , la Clubul
” Impresii din viață și cărți”, în rol principal fiind poeta, jurnalista, Omul Cuvântului și , deja cu deosebită sensibilitate muzicală, și cantautoarea Diana Zlatan-Ciugureanu. Moderatorul sălii a fost superba Doamnă, Iulia Popescu, un Om bazat pe educație și confort sufletesc, cu un spirit cald și blajin.
Alături de ea, Diana a dat mult suflet; am resimțit, cu mare accept și drag, acest gest al ei de dăruire.
Iubind, scriind și realizând fapte solemne, necondiționat, ea le-a realizat, în plenitudinea lor, continuând să promoveze frumosul, spiritualul , conexiunea miraculoasă a beneficului cu firescul, cotidianul, liricul, cântecul și, nu în cele din urmă, cu poezia.
Om pentru suflet , spirituală, fără rezerve, ea nu caută , ea realizează binele prin propria –i persoană.
Astfel încât , de ce nu, e un exemplu pentru femeia de astăzi, care încă nu și-a regăsit profunzimea, prin tot ceea ce este ea, de fapt,așa încât Diana, vizavi de stări și caractere, având astfel răbdarea, chibziunța, puterea de a se ierta, de a crede și de a –i mulțumi Bunului Dumnezeu pentru credință, pentru smerenie și pentru pași , revăzuți în lumina unui perpetuu zbor…
Așa a fost și acest Spectacol, un Zbor al Dianei, peste sufletele frumoase, cărora, ea le-a dat, presărând de Sus, din Lumea Ei, condusă de divinitate, semințe de bucurie, speranță și fericire!
Să o lăsăm pe Ea să ne spună și în continuare, cât de fascinant și imperturbabil este acest destin măiastru!” (Lilia Manole)