Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club

Nu mă lepăda, te rog

15 comentarii


Nașterea a fost una dificilă, a avut de suferit copilul. Traumă cranio-cerebrală, timp de zece minute n-a respirat. Verdictul medicilor: ”fără speranță”, om din el nu va deveni. Alegerea este una foarte grea, dar mai bine ”nu-l luați acasă”. Soțul a scris cererea de ”abandonare” fără a clipi din ochi. De parcă ar întoarce într-un magazin o marfă inutilă, fără calitate. Soția nu era de acord cu această atitudine sălbatică. A fost nevoită să aleagă, și… să plece singură cu copilul acasă.

Era foarte slab, fără putere, așa de liniștit culcat, nici cu piciorușe, nici cu mânuțe nu mișca, măcar de ar țipa un pic. Nu plângea nici atunci când îl hrănea la piept, nici când îi schimba pampers-ul. El trăia într-o lume a lui, la care nimeni nu avea acces.nu ma lepada

A fost nu doar greu, ei supraviețuiau practic pe nemâncate, nu aveau de unde… A decis ea să-l întoarcă pe soțul ei, a mers să se poclonească în fața lui, așa, târându-se ”în patru labe”: ”Iubirea mea, nu mă lepăda, te rog. Nu mă descurc eu fără tine, întinde-ne mâina ta”. Acel s-a mâiniat… N-a întins nici mâna, nici pâine. Ca și cum ar tăia cu cuțitul:”N-am nevoie de un handicap de fiu, dă-l pe ologul cela la o casă de copii, doar atunci mă întorc!” Și era omul care-i spunea cândva, că fiecare zi cu ea împreună este Ziua Îndrăgostiților…

Pământul s-a răsturnat de sub picioarele ei lovind-o cu clopotul în cap. – ”De ce e atât de crud cu noi?” – se întreba ea. Răspunsul atârnă undeva alături: ”nu are nevoie de noi, nu are nevoie de noi, n-are nevoie…” Cutreiera drumul cu privirea stinsă. ”Cum vom trăi în continuare, spune-mi?” Decizia a venit dintr-o dată, – apa tulbure a râului, a cuprins creierul ei ca un anotimp prost. Poduri zdrobite, poduri între ea și viață, în care nu este loc pentru fiul ei. Un înger, aproape plecat în altă lume, unde predomină tăcerea și iubirea.nu ma lepada

Mai întâi a urlat câinele, simțind tragedia din casă. Ea a scris o notiță, luând decizia cu fermitate:”Voi pleca”. Și de odată, ca un trăsnet din cer, alungând rângetul morții, Copilul a întors căpușorul și a scâncit așa slabuț, lung. Și în acest guițat isteric, ea a auzit clar și exact:”Mămico, scumpo, nu mă părăsi…”

Cum a trecut acea noapte, ea nu ține minte, dar în dimineață s-a privit în oglindă. A văzut fire lungi încărunțite care s-au lăsat jos de pe frunte. Viața s-a răsturnat în mod crud pentru ei, și acum ea știa exact, că oamenii încărunțesc și la douăzeci și cinci de ani… Își trata fiul cu disperare și înverșunare, scuipând pe toate verdictele medicilor. A luptat pentru viața lui pân-n gât, și luminița din viitor sclipise deja… Au câștigat această bătălie, pe parcursul a douăzeci de ani. Acum ea poate fi liniștită, fiul ei este erou și un sportiv cunoscut. Poate ați auzit de el… Anual, de ziua Persoanelor cu Dizabilități, el le înmânează premii…

Iar tatăl fugind, mâncând pământul, de la fiu și soție, la amantele lui, a nimerit într-un accident peste cinci ani, și a rămas olog în scaun cu roțile, și în prezent, se află într-un centru pentru persoane cu dizabilități, visând toață viața la reunire cu soția și fiul lui…

Și dacă, soarta cea rea te-a răsucit într-un corn de berbec, niciodată nu pierde Credința și Speranța! Și, Domnul fie cu tine, Om bun!

 

Anunțuri

Autor: Svetlana Vizitiu

Impresii din viata si carti / Blog Svetlana Vizitiu

15 gânduri despre „Nu mă lepăda, te rog

  1. Respect !
    Ma aplec in fata acelor mame !

    Apreciază

  2. O poveste ,sint sigură,adevărată.
    Este dureroasă, insă, învățătura este evidentă.
    Nu putem evita destinul, există incercări, teste la care sintem supuşi pentru a ne verifica verticalitatea caracterului, a spiritului.

    Apreciază

  3. Impresionant! („Și dacă, soarta cea rea te-a răsucit într-un corn de berbec, niciodată nu pierde Credința și Speranța! Și, Domnul fie cu tine, Om bun!”)

    Apreciază

  4. BRAVO !!! Esti formidabila !
    Luminita (din capatul tunelului)

    Apreciat de 1 persoană

  5. Foarte interesant , viata e o lupta continua , si fiecare primeste ce da .

    Apreciază

  6. Felicitari pentru postare , Svetlana !
    Cum eu nu-s Mos NICOLAE sa-ti bat la usa cu DESAGA plina,
    iti ofer spre defatare, un videoclip plin de frumusete si lumina !!! 🙂 🙂 🙂

    Cu simpatie,
    Aliosa 🙂 ❤ 🙂

    Apreciază

  7. dar adevarate randuri.Sa respectam persoanele cu dizabilitati si sa ajutam daca exista posibilitatea.

    Apreciază

  8. Tulburatoare randuri,o minunata redare a unei tristi povesti de viata ….E ziua persoanelor cu Dizabilitati-sa nu uitam ca si EI SUNT OAMENI nu curiozitati….Sa-i tratam cu demnitate, intelegere, respect ! O zi binecuvantata!

    Apreciază

  9. Sunt niste clipe nostalgice adunate impreuna si de bucuria si aprecierea clipei care o traim, de drama, de regrete si de tristete. Dar ele nu se mai repeta. Sunt frumoase si binevenite in felul lor de-a fi. Nu ne ramine decit sa multumim ca am ramas in viata!

    Apreciază

  10. Sanatate si multa vointa sa-i de-a Dumnezeu!

    Apreciază

  11. Sa va dea Dumnezeu sanatate! Aveti un dar innascut de a scrie articole de suflet!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Multumesc pentru postare. E trista si tot odata ma bucur pentru mama si fiu…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s