Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club

Mama

56 comentarii


A telefonat mama şi, ca de obicei, sanda mamaa început să mă înveţe şi să-mi explice ce e bine şi ce – nu… N-am rezistat şi de emoţii am început să strig la ea: ”Ce vrei, mamă, eu am deja 20 de ani; ştiu şi fără tine cum să trăiesc”! Ţipam prin receptor atât de tare, că mama a tăcut. Iar fratele s-a apropiat şi m-a plesnit peste gură. Am aruncat telefonul, şi cu ciudă am mers să mă uit în calculator.

Timpul a trecut şi uitasem de tot, atunci când mă telefonase un prieten şi-mi spune… că mama lui a murit. Eu n-am realizat bine ce a spus, şi cu lacrimi, am înțeles că a decedat mama mea. – ”Ce? Mama! Mama a murit?!” Scăpând receptorul, deodată am înțepenit. Urechile îmi vuiau de ţipetele mele la mama… În ochi fulgeră zâmbetul ei… Stăteam tăcută… Un nod în gât, o durere insuportabilă în suflet, şi mama mea în gândurile mele…an

Căzând în genunchi, am început să strig: ”Doamne, Dumnezeule! Iartă-mă! Ia-mă pe mine! Dar, întoarce-mi-o înapoi pe mama! Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Torturează-mă, lasă-mă să sufăr eu, lasă-mă cu handicap, dar întoarce-mi mama inapoi! Urlam atât de tare, că în odaie a întrat fratele meu acoperind cu o mâină telefonul, şi a strigat la mine: ”Tu ce urli, idioato! Eu nu aud ce vorbeşte mama din cauza ta!!!” Am înlemnit!Am alergat, am zmuls telefonul din mâinile fratelui şi cu toată puterea inimii mele am strigat:

MĂMICO!?! Ea ca întotdeauna, cu o voce atât de dragă şi blândă, a răspuns: ”Da, fiica mea!” Mai mult nu puteam vorbi, lacrimile mă înecau… Doar plângeam şi şopteam: ”Iartă-mă, scumpa mea mamă! Îmi pare rău, îmi pare rău, draga mea”. sanda mama

Mama a început să plângă… Mi-a spus: ”Fiică mea, tot ce-ți doreşti, numai să nu te aud plângând!” Dar nu mă puteam stăpâni, plângeam în continuare… Şi-i tot ceream iertare… Fratele, în fine, mi-a luat telefonul şi a plecat.

Am fugit în odaia mea şi am început să mă rog! Să mă rog pentru oamenii care au părinţi, se ceartă şi strigă la ei din prostie! Să mă rog pentru cei care deja și-au pierdut părinţii… Pentru cei, care nici nu i-au avut….

– Aveți grijă de ei! Sunt unici şi irepetabili! Domnul să vă binecuvânteze! ❤ 

Anunțuri

Autor: Svetlana Vizitiu

Impresii din viata si carti / Blog Svetlana Vizitiu

56 de gânduri despre „Mama

  1. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca o am pe mama.M-ai facut sa plang .

    Apreciază

  2. E Un text f.bun, respect. Din pacate, prea putin am avut -o pe mamica mea alaturi…(9 ani)…M-am regasit in ultimul fragment: atat de des mi-a venit sa strig si eu de durere ca nu e Ea langa mine…😕Ma rog la Dumnezeu pt toate Mamele…pt toti parintii!Felicitari, Dna Svetlana!😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nici un părinte nu-ți vrea răul,dar ne dăm seama prea târziu!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ce mult mi-as dori sa citeasca si unica mea fata aceeasta postare poate asa ar aprecia mai mult faprul ca are o mama 

    Apreciat de 1 persoană

  5. Felicitări pentru postare Svetlana …

    Apreciat de 1 persoană

  6. This made me cry. Bc there are parents that were there for their children showing love by taking care, giving guidelines to them as growing up while other parent(s) pouring their children with materialistic but the true sign of love is not given but through actions. Bottom line is if you’ve a parent(s) who’ve always been there for you return the love they’ve shown you growing up.

    Apreciază

  7. Un text mai potrivit pentru starea de spirit pe care o simt de foarte multe ori, nici nu putea fi creat Mamica scumpa, te iubesc si mi-e dor de tine

    Apreciază

  8. Regretele sunt tarzii !!!

    Apreciază

  9. MAMA
    Creştea în curte un cireş
    frumos, cu umbra deasă ,
    iubit de toţi, dar mai ales
    de cei mai mici din casă .
    În umbra lui se ascundeau
    de soare şi de vară ,
    şi printre crengi îi povesteau
    ce- au învăţat la şcoală .
    De se loveau la picioruş
    sau îi înţepa ţânţarul
    pe ram făcându- şi legănuş
    îi povesteau amarul .
    Iar el, copacul asculta
    cu frunzele lui calme
    şi cu răcoarea- i săruta
    pe frunte şi pe palme .
    Şi- atât de dulce îi iubea
    şi fără vicleşuguri
    că din iubire- i înfloreau
    şi cei din urmă muguri .
    Dar într- o zi, o boală grea
    ce nu- şi aflase leacul
    a năvălit în frunza sa
    şi a uscat copacul .
    Cangrena a venit tiptil ,
    în pom a- nfipt burghiul
    şi- n suflet gingaş de copil
    s- a instalat pustiul .
    Au curs atunci pe obrăjori
    cristale de iubire
    căci pomul lor cu multe flori
    trecea în amintire .
    În locul bunului copac
    un prun sădise tata
    dar lor nu le- a fost pe plac ,
    nu le- a plăcut şi gata .
    N- au mai găsit în umbra lui
    nici calm, nici mângâiere
    ci ţepi uscaţi cu vârf de cui
    ce producea durere .
    Dar anii au trecut în zbor
    şi au crescut copii
    azi sunt părinţi la rândul lor
    şi- şi cresc în tihnă fii .
    Dar când se- ntorc de sărbători ,
    la casa părintescă
    rămân pe gânduri deseori
    când stau ca să ciocnească .
    Căci copleşiţi de amintiri
    le sângerează rana
    cireşul primei lor iubiri ,
    care fusese mama .
    Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
    Pe iarbă, între tufele de iasomie şi de crini!

    Apreciază

  10. Gindul unei mame pentru copilul ei capata atita viata , incit de multe ori o cuprinde ameteala si i se pare ca pluteste printre nori de petale trandafirii ce-si revarsa mireasma in sufletul ei .

    Apreciază

  11. Un articol foarte emotionant. Simteam vibratiile inimii cind citeam si, da, este un subiect la care am avea fiecare cite ceva de adaugat. :*

    Apreciază

  12. emotionant si ffffffffffffffffff adevarat,iubiti-va mamele,parintiii

    Apreciază

  13. Un articol de excepție…Noi, cei care ne-am pierdut mamele, am citit acest poem cu lacrimi şi cu resentimente, realizând că suntem mai săraci decât ceilalți…Cei care au mamele alături, nu percep întotdeauna cât de bogați, cât de fericiți şi cât de împliniţi sunt…

    Apreciază

  14. Nu exista nici o indreptatire faptului ,ca ma aflu departe de mama mea acum,cand e necesar sa fiu alaturi.Stiu,ca imi va parea rau.
    Nu foamea,nu saracia nea dus prin tari straine,ci dorinta de a trai „omeneste” de parca am trait porceste pana la un moment.
    Cu parere de rau,tarziu iti dai seama,ca nici contul bancar , nici masina,nici cantitatea tacamurilor de Bohemia nu au nimic cu esenta vietii unui om si nu sunt esentiale pentru copiii nostri(la noi copiii bogatasilor de obicei sunt niste nulitati ,ca persoane)
    Asa suntem facuti de Dumnezeu,ca numaidecat spre sfarsitul vietii intelegi rostul ei.Si tot asa din generatie in generatie.Oare exista o limita a acestui”nivel omenesc”de viata?Ori e adevarata conceptia,ca viata e o lupta.Pentru ce si de ce,fiecare-si alege personal;care cu morile de vant,care cu balauri,care cu idei??!!)])))))))

    Apreciază

  15. O mamă adevărata își da și viata ptr copii ei !! Dragostea de mamă este incomparabila !!

    Apreciază

  16. NU TE MAI RUGA E BINE SI ASA, DOMNUL E PESTE NOI TOTI SI SIARTA NE O CLADIM SINGURI SINGUREI SI SE MAI SHIMBA DIN CIND IN CIND RESTUL====================== SHADOW AND DUST

    Apreciază

  17. niciodata nu e prea tarziu cand e vorba de un sfat bun ,indiferent de varsta,ascultai pe toti si alege ce e bine pentru tine

    Apreciază

  18. E o lectie buna…

    Apreciază

  19. ca mama a unei fete exact ca tine, iti spun sa ne iertati ca pt noi sunteti nu centrul ci tot universul nostru! avem puterea de a muta muntii pentru voi, putere pe care tot voi ne-o dati! voi sunteti scopul si implinirea noastra! aveti putina rabdare cu noi!

    Apreciază

  20. Emotionant !

    Apreciază

  21. Asa este din pacate.Multi dintre noi suntem enervati de vorbele repetive si de grija cu ,care suntem tratati de parinti…si asta stiti de ce ?Ca sa aratam ca noi suntem mari deacum si nu mai avem nevoie de ei.Noi suntem mai destepti ca ei si intelegem mai mult ca ei…..dar este doar o iluzie,ptr ca in realitate avem nevoie de iubirea si protectia lor toata viata.In ochii si sufletele lor noi am ramas tot copii pe care ei ii iubesc

    Apreciază

  22. Doamne…. frumoasa poveste dar si adevarata

    Apreciază

  23. 😥 😥 😥 😥 😥

    Apreciază

  24. ASA SUNT MAMELE MAI GRIJULII DRAGA MEA !!! , O ZI MINUNATA !!!

    Apreciază

  25. Pretuit-o cât o aveti lângã voi

    Apreciază

  26. Din pacate, cand suntem tineri ,suntem rebeli si nu ascultam parintii.Eu pot sa zic ca ma adaug la numar, dar valoriile si principiile care mi le-au transmis le am bine imprimate in minte.Ele mi-au calauzit pasii si mi-au dat valoarea de care acum sunt mandra.Dar asta dupa ce m-am lovit cu capul de zid.Toata lumea face asta.Trebuie sa te lovesti ca sa pretuiesti.Asa e viata !

    Apreciat de 1 persoană

  27. sa nu uitam ca pentru parinti suntem copii si la 60 ..

    Apreciază

  28. Felicitari tuturor mamicilor cu sarbatoarea Femeilor, – le doresc sa aiba parte doar de fericire si bucurii de la soti si copiii lor! Nu doar de 8 martie 😀 Frumusetea e forta feminina: Chipul ei lumineaza din interior! Purtati acest dar cu demnitate!.. Un psiholog spunea ca societatea actuala se afla la o cotitura dupa care isi va regasi spiritualitatea. Sa dea Doamnul sa o regasim! Este pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa auda!!!

    Apreciază

    • Spiritualitatea este pierduta pentru aceasta societate!..

      Apreciază

    • Mersi de urare Svetlana asa e respectati parinti pana ii ai pentru ca dupa ce au plecat nu ii mai poti aduce inapoi si faca iti da un sfat e pt ca te iubeste si nu ar brea sa ti se inample nici un rau lsa multi ani si tie de 8 martie si nu numai

      Apreciază

  29. superb

    Apreciază

  30. Mamă,
    Tu eşti patria mea!
    Creştetul tău ?
    Vârful muntelui
    Acoperit cu nea.
    Ochii tăi ?
    Mări albastre.
    Palmele tale ?
    Arăturile noastre
    Respiraţia ta ?
    Nor
    Din care curg ploi
    Peste câmp şi oraş.
    Inelul
    Din degetul tău ?
    Cătare
    Prin care ochesc
    În vrăjmaş.
    Basmaua ?
    Steag,
    Zvâcnind
    Ca inima?
    Mamă,
    Tu eşti patria mea!
    (Grigore Vieru)

    Apreciază

    • ”Valul, frunza” de Grigore Vieru
      Dincolo de mierla ce se-aude-n ramuri
      Ard ale pustiei nisipoase flamuri.

      Dincolo de pulberi ce-n pustii scânteie
      Ning străin și rece sânii tăi, femeie.

      Dincolo de roua macului în floare
      Răsar ochii mamei, steaua ce-o să zboare.

      Dincolo de cerul ochilor, tăi, mamă –
      Valurile mării, codrii de aramă.

      Iar pe valuri steaua. Și pe frunza poamei –
      Tremurândă umbra sufletului mamei.

      Trist de ce-aș fi oare și cu gura mută?!
      Valul mă cuprinde, frunza mă sărută.

      Apreciat de 1 persoană

  31. excelenta povestioara…,merita un 10

    Apreciază

  32. ai grija de tine si nu iti face oarintii de ris ca nu imi prea place cumte vad,bine,te pup pe suflet si pe tine,ca ai sufletul curat,te simnt

    Apreciază

  33. EMOTIONANT..MI-AU DAT LACRIMILE….
    „””……cu toată forţa am strigat: – MĂMICO!?! Ea ca întotdeauna, cu o voce atât de dragă şi bună, a spus: ”Da, fiica mea!” Mai mult nu puteam vorbi, lacrimile mă înecau… Doar plângeam şi şopteam: ”Iartă-mă, scumpa mea mamă! Îmi pare rău, dragă, îmi pare rău, draga mea”. Mama a început să plângă… Zise: ”Fiică mea, tot ce doreşti, numai să nu te văd sau să te aud plângând!” Eu plângeam în continuare… Şi, tot ceream iertare……”
    „””…şi am început să mă rog! Să mă rog pentru oamenii care au părinţi şi strigă la ei din prostie! Să mă rog pentru cei care deja au pierdut părinţii… Pentru cei, care nu i-au avut. Aveți grijă de ei! Sunt unici şi irepetabili! Domnul să vă binecuvânteze!…..””””
    IARTA-MA ,MAMA ! CA TI-AM GRESIT DE ATATEA ORI !

    Apreciază

  34. O lectie de viata a se trage ceva concluzii…..

    Apreciază

  35. Impresionant! Da, uneori mai facem şi astfel de tâmpenii părinţilor, dar părintele tot părinte e: şi iartă, şi iartă….

    Apreciază

  36. Asa este….pretuim parintii cand nu-i mai avem.sa ii invaluim cu multa dragoste si sa le oferim cat mai mult timp.TE IUBESC MULT MAMA.

    Apreciază

  37. Da.. dar de multe ori apare si reversul.. Inducerea sentimentului de vinovatie pentru a face mereu ce zice mama (sau altcineva drag), Mereu aceeasi fraza „lasa ca vezi tu cand mor, ce rau iti va fi”.. santajul sentimental, bazat pe un sentiment de vinovatie cu radacini vechi in copilarie..Sentimentul de vinovatie ca vrei sa ai independenta, sa faci ce vrei cu viata ta fara sa mai dai socoteala la orice pas,..mamele au rolul de a creste copilul si apoi sa il lase sa zboare..sa fie acolo daca li se cere ajutorul, dar sa nu intervina cu sfaturi sau actiuni nedorite:) la fel si invers.. nu este treaba copilului ce fac mama sau tata cu viata lor:) Mai ales daca asta nu ii afecteaza raporturile personale cu ei;)..Dupa o anumita varsta sa mai inceteze fiecare sa invete pe ceilalti ce este bine si ce este rau;) Deranjeaza , irita si indeparteaza sau creaza complexe si sentimente negative fata de propria persoana si fata de cei care se baga cu bocancii in deciziile tale:)

    Apreciază

    • La 20 de ani mintea inca zboara

      Apreciază

    • Asta e problema conflictului-Persoana,maria sa ,, Persoana,,
      Acum un timp Persoana se numea un om , care a reusit ceva in viata(desinestatator)
      Azi Persoana e orice ,, personica,, cu mofturile si capriciile ei.Sunt de acord cu dreptul fiecarui om , mic sau mare,destept sau prost, la independenta si spatiu propriu dar……..
      Cum ramine treaba cu maria sa Stima?
      Oare e atit de greu sa-ti mentii putin orgoliul.?Cred , ca un om educat,o Persoana nu-si permite purtarea grosolana fata de mama si fata de cei mai in virsta.
      Doar azi tipam la mama,mine la copii – peste un timp…………..????????

      A

      Apreciază

  38. Mama, e rodul națiunii…
    Mama, e primul meu cuvînt…
    N-avem nimic anume
    Mai sacru şi mai SFÎNT !!!

    Apreciază

  39. intotdeauna ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru dupa ce nu-l mai avem, deci sa ne pretuim atat parintii cat si unii pe altii.

    Apreciază

  40. Emotiile sunt celea care ne iau pe dinainte intotdeauna….dar mama este acea fiinta care va da o lacrima in ochi, insa va sustine moralul copilului ei intotdeauna! Sa le facem surprize frumoase parintilor cit sunt in viata! Asa cum ei au avut intotdeauna grija sa ne ajute sa simtim viata in roz! …

    Apreciază

  41. Adevărat Uneori mai călcăm noi pe bec…

    Apreciază

  42. Reblogged this on Cronopedia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s