Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club

Clubul ”Impresii din viata si carti” cu Vlad Mircos

3 comentarii


Vlad Mircos: Sursa mea de inspirație este dragostea…”

Galina Furdui despe Vlad Mircos

Muzicianul Alexei Litvin In cadrul Clubului Impresii din viata si carti cu compozitorul Vlad Mircos.

”De mic copil am fost pasionat în mod deosebit de lectură. Am început să citesc de la vîrsta de 5 ani. Mai întîi am citit toate cărţile de poveşti de acasă, de la biblioteca şcolară şi cea sătească, apoi am trecut la cărţile de aventuri. Una din cărţile care mi-au captivat în mod deosebit a fost „Căpitan la cincisprezece ani” de Jules Verne.
Ţin minte, că atît de mult am îndrăgit…”- Vlad Mircos   https://fileviatasicarti.wordpress.com/2013/09/19/vlad-mircos-totul-depinde-de-oamenii-din-jur/

Inga Albu (avocat):Va multumesc pentru Intilnirea petrecuta astazi – mult stimate Compozitor Vlad Mircos!!! Am primit o deosebita placere sa ascult despre istoria vietii voastre intre creatie si familie. Sunt imbogatita cu energie pozitiva si multumita ca va cunosc personal. Un mare respect pentru atitudinea deosebita acordata fiintei Femeia – chiar si prin acest cintec ati numit-o Floare si Regina! Bravo! Cu respect, Inga Albu
Nu in ultimul rind vreau sa multumesc organizatorii acestei intilniri – Svetlana Vizitiu si gazdei BM B.P. Hasdeu.

Valeria Bobocel: Era azi, zi așa cum o vedeți: un început de înec de ploaie, o spălătorie grandioasă înainte de Paști ca să se curețe toți… lumea, orașul, cei ce bîrfesc și cei bîrfiți… Și hop eu, fără să mă dezmeticesc bine de la procedura unui manualist de forță , să-i dee Domnul sănătate măcar atît cît întoarce oamenilor domnul Pavel, în incinta bibliotecii @B.P.Hașdeu@, local iubit de mine, căci nu înzadar am fost și eu pe aici o bucățică de șef al oficiului de presă… Mulțumesc, Svetlana Vizitiu, pentru invitație, m-a prins direct de mijloc, căci un piculeț mai tîrziu mă aștepta Inna Petraru, dar pe asta dacă o pierd cu seansul de masare, parcă îmi pierd norocul… Zic un sincer mulțumesc că am vazut-o și pe doamna Galina Furdui, am auzit-o și pe această lăstăriță de pianistă genială Corina, că ne-am mai pozat și că de azi înainte știu cine e Vlad Mircos… Și dacă-mi permiteți o să-mi cer scuze că nu am reușit să stau pînă la partea șase))) căci m-a izbit un sunet de telefon ca sirena de urgență, dar nu m-am plictisit deloc cu cei de la Cantemir ce au vînă tare de muzicieni și toată puterea unui suflet mărinimos de copil… studiam acest izbitor contrast între o tînără moderatoare de la care mereu mă pocnea un spiriduș să-i fur foile să vedem dacă știe ceva inafară de a citi de pe foaie))) și acest copil mare pe care l-am întîlnit abia azi pe timp de amenințare ploioasă, că nici nu știam cum îi zice… Vlad Mircos, nici nu mi-i rușine barem că nu-l cunosc, adică mendrele mele nu chiar des se intersectează cu rușinea din viziunea moldovanului ( fiecare iubește societatea cum o vede), dar aici chiar fără chef de pretenții față de mine… Nu l-am știut că nu-mi închipui un om ca Vlad să se bată cu pumnul în piept, să ceară medalii))) 45 de ani de trai și 20 de aport muzical? Cum de nu s-a stricat băiatul acesta, unde-i patosul, unde-s imnurile… Vlad Mircos… Da , uite, nu te știam, dar, mulțumită Svetlanei si bunului Dumnezeu, am mai cunoscut un om adevărat de artă, teafăr la inimă și cu zvîcniri de muzică și prin somn… Am visat ți eu un vis, Vlad. Se facea că intru întrun cămin de impresii și carte și aud o voce , care vorbește despe copilărie cu atîta farmec, despre mama ți tata, părinți cu prispa clădită din note, căci tăticul a absolvit trei cursuri la școala serală de muzică, iar Vlad Mircos doar i-a dat aripi visului din casa părintească , să zboare prin lume, căci e compus din ea și pentru ea… povestea de primele experiențe cu încurajări de acelea care știe să le fac Boris Lebediuc ( cum să nu, mi-a căntat, cunosc bine, chiar mi-am imaginat încurajările), am auzit cum discipolele tale vorbeau despre un prieten bun pe nume Vlad ( uite că deja cunosc cum te cheamă)))) ele, care au trăit mai puțin ca mine te știu și eu mai n-am rămas în urmă… Mi-au plăcut melodiile mult de tot, mi-au plăcut ochii tăi, care priveau exact cum țintesc eu cînd spun un vers: urmăresc să ajungă direct în sufletul omului… Pînă la urmă ploaia nu a mai avut nici o valoare pentru mine, eram doldora de energie de la Vlad. Nu stiu despre poieți și zdrențe, Vlad, dar știu sigur că există între oamenii ce se pretind a fi plăsmuiți din artă două soiuri: de ARTĂ și de Doamne mă … iartă))) Vlad, noi suntem din acelaș aluat, o spun fără modestie, căci mă mîndresc cu asta, numai că tu ești un pic mai bun ca mine că ești mai mare… Da, ai un zîmbet ca un soare, ce dăruie mireasma romanticii…Svetlana Vizitiu, încă o dată mersi de invitație, dacă mă mai inviți – mai vin! Dar fără foițe, căci sunt sigură, noi toți stim a citi, dar s-o întrebi ce băiat îi place- știe și fără foaie că asta o cere sufletul… Sunt sigură, că foile au fost presurate cu cuvinte frumoase tot de ea și adică găndurile sunt ale ei, dar adică aista așa și împarte lumea… în oameni, care au ce spune și oameni, ce au ce citi))) Mulțumesc de atenție, nici nu știu dacă cuiva îi este interesantă părerea mea, dar de ce să n-o spun dacă o am)))
P.S. Încă o dată m-am convins că la biblioteca municipală e o atmosferă plină de armonie și carte, bravo și celor ce susțin biblioteca municipală “B.P.Hașdeu”!

Anunțuri

Autor: Svetlana Vizitiu

Impresii din viata si carti / Blog Svetlana Vizitiu

3 gânduri despre „Clubul ”Impresii din viata si carti” cu Vlad Mircos

  1. Pingback: Clubul de Elite ”Impresii din viaţă şi cărţi’, retrospectiva unui an (2013’14) | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

  2. Va multumesc pentru Intilnirea petrecuta astazi – mult stimate Compozitor Vlad Mircos!!! Am primit o deosebita placere sa ascult despre istoria vietii voastre intre creatie si familie. Sunt imbogatita cu energie pozitiva si multumita ca va cunosc personal. Un mare respect pentru atitudinea deosebita acordata fiintei Femeia – chiar si prin acest cintec ati numit-o Floare si Regina! Bravo! Cu respect, Inga Albu
    Nu in ultimul rind vreau sa multumesc organizatorii acestei intilniri – Svetlana Vizitiu si gazdei BM B.P. Hasdeu.

    Apreciază

  3. Era azi, zi așa cum o vedeți: un început de înec de ploaie, o spălătorie grandioasă înainte de Paști ca să se curețe toți… lumea, orașul, cei ce bîrfesc și cei bîrfiți… Și hop eu, fără să mă dezmeticesc bine de la procedura unui manualist de forță , să-i dee Domnul sănătate măcar atît cît întoarce oamenilor domnul Pavel, în incinta bibliotecii @B.P.Hașdeu@, local iubit de mine, căci nu înzadar am fost și eu pe aici o bucățică de șef al oficiului de presă… Mulțumesc, Svetlana Vizitiu, pentru invitație, m-a prins direct de mijloc, căci un piculeț mai tîrziu mă aștepta Inna Petraru, dar pe asta dacă o pierd cu seansul de masare, parcă îmi pierd norocul… Zic un sincer mulțumesc că am vazut-o și pe doamna Galina Furdui, am auzit-o și pe această lăstăriță de pianistă genială Corina, că ne-am mai pozat și că de azi înainte știu cine e Vlad Mircos… Și dacă-mi permiteți o să-mi cer scuze că nu am reușit să stau pînă la partea șase))) căci m-a izbit un sunet de telefon ca sirena de urgență, dar nu m-am plictisit deloc cu cei de la Cantemir ce au vînă tare de muzicieni și toată puterea unui suflet mărinimos de copil… studiam acest izbitor contrast între o tînără moderatoare de la care mereu mă pocnea un spiriduș să-i fur foile să vedem dacă știe ceva inafară de a citi de pe foaie))) și acest copil mare pe care l-am întîlnit abia azi pe timp de amenințare ploioasă, că nici nu știam cum îi zice… Vlad Mircos, nici nu mi-i rușine barem că nu-l cunosc, adică mendrele mele nu chiar des se intersectează cu rușinea din viziunea moldovanului ( fiecare iubește societatea cum o vede), dar aici chiar fără chef de pretenții față de mine… Nu l-am știut că nu-mi închipui un om ca Vlad să se bată cu pumnul în piept, să ceară medalii))) 45 de ani de trai și 20 de aport muzical? Cum de nu s-a stricat băiatul acesta, unde-i patosul, unde-s imnurile… Vlad Mircos… Da , uite, nu te știam, dar, mulțumită Svetlanei si bunului Dumnezeu, am mai cunoscut un om adevărat de artă, teafăr la inimă și cu
    zvîcniri de muzică și prin somn… Am visat ți eu un vis, Vlad. Se facea că intru întrun cămin de impresii și carte și aud o voce , care vorbește despe copilărie cu atîta farmec, despre mama ți tata, părinți cu prispa clădită din note, căci tăticul a absolvit trei cursuri la școala serală de muzică, iar Vlad Mircos doar i-a dat aripi visului din casa părintească , să zboare prin lume, căci e compus din ea și pentru ea… povestea de primele experiențe cu încurajări de acelea care știe să le fac Boris Lebediuc ( cum să nu, mi-a căntat, cunosc bine, chiar mi-am imaginat încurajările), am auzit cum discipolele tale vorbeau despre un prieten bun pe nume Vlad ( uite că deja cunosc cum te cheamă)))) ele, care au trăit mai puțin ca mine te știu și eu mai n-am rămas în urmă… Mi-au plăcut melodiile mult de tot, mi-au plăcut ochii tăi, care priveau exact cum țintesc eu cînd spun un vers: urmăresc să ajungă direct în sufletul omului… Pînă la urmă ploaia nu a mai avut nici o valoare pentru mine, eram doldora de energie de la Vlad. Nu stiu despre poieți și zdrențe, Vlad, dar știu sigur că există între oamenii ce se pretind a fi plăsmuiți din artă două soiuri: de ARTĂ și de Doamne mă … iartă))) Vlad, noi suntem din acelaș aluat, o spun fără modestie, căci mă mîndresc cu asta, numai că tu ești un pic mai bun ca mine că ești mai mare… Da, ai un zîmbet ca un soare, ce dăruie mireasma romanticii…Svetlana Vizitiu, încă o dată mersi de invitație, dacă mă mai inviți – mai vin! Dar fără foițe, căci sunt sigură, noi toți stim a citi, dar s-o întrebi ce băiat îi place- știe și fără foaie că asta o cere sufletul… Sunt sigură, că foile au fost presurate cu cuvinte frumoase tot de ea și adică găndurile sunt ale ei, dar adică aista așa și împarte lumea… în oameni, care au ce spune și oameni, ce au ce citi))) Mulțumesc de atenție, nici nu știu dacă cuiva îi este interesantă părerea mea, dar de ce să n-o spun dacă o am)))
    P.S. Încă o dată m-am convins că la biblioteca municipală e o atmosferă plină de armonie și carte, bravo și celor ce susțin biblioteca municipală „B.P.Hașdeu”!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s