Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


Un comentariu

Cred că sunt însărcinată


cat de grea viataBucuraţi-vă mereu, femeile şi fetele voastre dragi! Şi, fiţi fericiţi! O scurtă, dat foarte importantă şi frumoasă povestioară reală. Acordaţi-i, o clipă pentru a reflecta, din timpul vostru preţios…

– Ei bine, fetiţa mea, ce-i cu tine, azi?

– Nimic, aşa eu…barb carucioare

– Şi daca, sincer?

– Înţelegi… Cred că sunt însărcinată!

Tipul a zbughit-o din odaie, fără să spună un cuvânt… Fata s-a lăsat la podea, înţelegând, că acesta-i sfârşitul, şi s-a scufundat în plâns: lacrimile curgeau în şiroi… N-a ştiut, cât timp aşa a suferit: de odată, s-a auzit soneria la uşă. Ştergându-şi ochii, ea a deschis uşa.

Ţinând în braţe un buchet mare de trandafiri roşii, el a rostit:

asae– Dar tu, nu ştii, cine va fi, o fetiţă sau băieţel? De ar fi băiat; aş juca cu el fotbal, cu toate că, mai bine e să fie fetiţă: va semăna cu tine, şi va fi la fel de frumoasă!

Iar părinţilor le vom spune împreună!!

😀

Svetlana Vizitiu

Reclame


Scrie un comentariu

Paulina Zavtoni:”Astăzi noi suntem temelia”


z1O doamnă frumoasă, sclipitoare, inteligentă. Şi, desigur, foarte talentată. Posedă un simţ deosebit al umorului, ştie să se descurce în orice situaţie complicată. Activează în teatru deja de 50 de ani! Artistă a Poporului, actriţa Paulina Zavtoni s-a dovedit a fi atât de simplă în conversaţie, dialogul fiind un adevărat moment de a afla lucruri inedite de suflet, de viaţă, de creaţie. Vine dintr-o familie modestă.

Îşi aminteşte cu tristeţe de anii din copilărie, când ţineau în şură un sac cu pesmeţi pentru zile negre. Mama ei, Ana Zavtoni, a rămas văduvă când era însărcinată cu Paulina. Tatăl a murit pe front. „Amintirile scumpe din copilărie sunt mereu cu mine”, zice ea cu nostalgie.zavtoni Întotdeauna i-a mers la oameni buni, pentru care simte o atracţie intuitivă. Contactul viu cu oamenii, iată secretul ei. Era mică, dar avea sentimentul că acele momente, pe care le petrecea în scenă, erau cele mai fericite pentru ea. Şi-a creat, astfel, o dependenţă de teatru, de trăirile inedite, ceea ce a determinat-o să aleagă teatrul. Învăţătorii de la Şcoala nr. 1 (în prezent, Liceul „Gheorghe Asachi”), au fost primii ei susţinători. Profesoara de limbă rusă, Tatiana Cuzminicina, sub a cărei conducere Paulina a interpretat primele roluri din dramaturgia rusă, i-a cultivat dragostea faţă de teatru. z4Prin anii ’60 a depus actele la Conservatorul „Gavriil Musicescu”, la Catedra arta actoricească, cu specialitatea actor de teatru şi cinema. L-a avut conducător pe Arcadie Plăcintă, Artist al Poporului din RSSM, un om minunat şi cu har. Profesori i-au fost şi alţi Artişti ai Poporului: Eugeniu Platon, Valeriu Cupcea... Colegi i-au fost actorii care au creat file în istoria teatrului autohton: Spiru Haret, Victor Ciutac, Vitalie Rusu, Veniamin Apostol, Damian Dimitrov, Mihail Curagău, Viorica Chircă, Dina Cocea, Margareta Ureche etc. Inimile lor băteau la unison, erau darnici şi plini de speranţă… Paulina era studentă când a fost remarcată de Nadejda Aroneţcaia, care conducea studioul de pe lângă „Moldova-film”. Anume N. Aroneţcaia a sfătuit-o să meargă la actorie. z grFiind regizoare la Teatrul „Luceafărul”, a inclus-o pe Paulina în trupa sa de actori. „Am avut noroc. Orice actriţă începătoare visează la un asemenea început de carieră scenică, cum a fost al meu, zice ea. Îndată mi s-au propus roluri în spectacole: Intrigă şi iubire, Costumul de nuntă şi Flori de câmp – spectacole pregătite la Moscova pe parcursul studiilor şi care au fost timp de mai mulţi ani cap de afiş al repertoriului trupei, bucurându-se de mare succes.” De asemenea,z2 N. Aroneţcaia a montat şi „Copilul nimănui” după I. Şkvarkin, cu Paulina Zavtoni în rolul principal. Astfel, Paulina Zavtoni slujeşte scena Teatrului „Luceafărul” de 50 de ani, reprezentând prima generaţie a teatrului.

„Astăzi, noi suntem temelia”, glumeşte actriţa. Model i-au slujit: Domnica Darienco, Ecaterina Cazimirov; dintre actorii ruşi: Iulia Borisova, Vasile Lanovoi, Iuri Iakovlev şi alţii, cu care făceau schimb de experienţă în timpul deplasărilor la şcoala vahtangovistă. z harSpiru Haret… A fost oare vorba despre un destin prestabilit?! Când a văzut-o pe tânăra cu două cosiţe în curtea Conservatorului, Spiru a renunţat la visul său de a deveni agronom şi a urmat-o pe ea, Paulina. „Profesia e ca şi dragostea, se alege o singură dată în viaţă. Dacă nu te căsătoreşti cu persoana iubită vei fi nefericit”, spune actriţa. Au fost un cuplu armonios – atât familial, cât şi scenic. Au jucat împreună în Trei surori de A. Cehov, Pe-un picior de plai şi Ce frumoasă este viaţa de Ion Podoleanu. În piesa Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri au fost extraordinarii Luluţa şi Leonaş. zz Despre cuplul Paulina Zavtoni – Spiru Haret, Alexandru Grecu, Maestru în Artă, a spus că „este una din legendele scenei basarabene. Am fost «furat» de jocul lor scenic, de personajele acestor actori inconfundabili încă din copilărie. Nu mi-a scăpat niciun spectacol în care să fi jucat aceşti valoroşi artişti. Acest cuplu a dat naştere unei veritabile dinastii artistice”.

Spiru Haret a fost o fiinţă caldă, z harcu suflet de copil, iar în scenă – un actor splendid. Casa lor era un laborator de creaţie, unde doar în orele de somn nu se vorbea despre teatru… „Eu am avut noroc, afirmă fiul Constantin. Părinţii mei sunt – doi Actori şi doi Părinţi – cu literă mare. Un cuplu tandru şi un ghem de iubire. Au fost toată viaţa împreună: acasă şi pe scena teatrului.z fl Alături şi la bine şi la rău. Lecţiile de dragoste, de fidelitate ale părinţilor mei stau şi acum la baza vieţii mele.”
Cu părere de rău, în septembrie 1999, Spiru Haret a plecat… în ceruri, iar soţia sa iubită, Paulina, a fost cea care i-a ţinut de mână şi i-a citit Tatăl Nostru până la ultima lui suflare. A fost o despărţire grea, dar până şi în ultimele clipe ei au ştiut să fie alături „înlănţuiţi” de dragostea şi respectul ce-l aveau unul faţă de celălalt. „Suntem o casă de artişti… Feciorul Constantin Haret şi nora, Ala Tuz-Haret, sunt actori la Teatrul „A. Cehov”; fiica Lucia Galac, este profesoară la Academia de Arte; cuscrii, Ivan şi Svetlana Tuz, sunt actori şi ei, iar nepotul Anatol Galac studiază la Liceul de Arte… Probabil, destinul ne-a hărăzit, ca eu şi cu Spiru să stăm la temelia dinastiei noastre.” Sunt momente în viaţă, când simţi un gol imens… „E ceva firesc, mai cu seamă, în prezent. Nu te poţi aştepta doar la succes. Munca actorului înseamnă suflet. Te macină îndoielile: te acceptă regizorul, vei putea să interpretezi rolul, ai procedat corect, publicul te va înţelege, te va aproba?… Ca urmare, uneori, eşti indispusă. Totuşi, optimismul, dragostea pentru teatru, le tratează pe toate.” Actriţa se străduieşte să fie mereu în formă, să arate impecabil, să zâmbească.
Nu-i place, când cineva, fie dintre colegii săi, fie alţi oameni, se plâng de starea precară, consideră, că astfel omul transmite energia sa negativă celuilalt. La fel, nu apreciază când o actriţă la vârsta a treia o face pe „tinerica” şi invers. Realitatea fizică, vârsta actorului modifică radical lectura piesei. Spectacolul pune spectatorul pe gânduri, cum ar fi procedat el în astfel de situaţii… z copE ceea ce se cere de la Teatru! „Când joci un rol negativ, te gândeşti, de unde atâta răutate în acest om? Oare de la naştere e determinat să ajungă în «acea stare»? Interesant e că rolul negativ are mai multă priză la spectatori, îi dă actorului posibilitatea să se manifeste neaşteptat pentru public. Un actor trebuie să se evidenţieze în diferite ipostaze.” Actriţei Paulina Zavtoni i-au plăcut rolurile de caracter, cum ar fi, de exemplu, Fekla Ivanovna din Căsătoria..
. Nu acceptă teatrul ieftin. Recunoaşte că genul comediei este acela care aduce o sală plină de spectatori, deoarece e mai acceptabilă, mai înţeleasă. Totuşi, tragediile şi dramele sunt şi ele bine primite de spectatori, în special, cele jucate de actori buni. Despre corelaţia actor – regizor şi cum se face un spectacol reuşit actriţa consideră că rezultatele vor fi benefice dacă relaţiile dintre regizori şi actori sunt armonioase, calde. Un spectacol e muncă în echipă. Rar se întâmplă când dintr-un material slab iese un spectacol cu priză la public.

z nepValoarea unui spectacol depinde de piesă; determinată de un material bun, de regizorul talentat şi de trupa extraordinară de actori, care să lucreze zi şi noapte. Profesia nu întotdeauna asigură un trai bogat actorului. „Le spun şi copiilor mei, că actorii n-au fost, nu sunt şi nici nu vor fi bogaţi financiar. Ceea ce contează, e spiritul, bogăţia sufletească.” De fapt, în zilele noastre, pentru tineri, factorul financiar contează, doar că doamna Paulina se mulţumeşte cu ce are. Altfel, propune să fie reduse preţurile biletelor la teatru, pentru ca fiecare copil să aibă acces la spectacole. Teatrul trebuie să participe la educaţia copilului.

z3Oricum, şansele tinerilor actori de a se afirma profesional, şi anume, la Teatrul „Luceafărul”, sunt foarte mari. Aici activează mulţi absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Paulina Zavtoni încurajează tinerii. Cu ei actriţa vorbeşte de la egal la egal. E tânără sufleteşte! – o spun chiar studenţii. Este simbolul Tinereţii! „Nepoţii o numesc drăgăstos «Mica», ne relatează fiica actriţei, Lucia Galac, lector superior la Academia de Arte. Energia ei fulminantă nu se potriveşte cu imaginea unei bunicuţe obişnuite. «Mica» este consultantul principal în procesul de pregătire pentru manifestările artistice, la care i-au parte copiii. Mă bucur că este în continuare solicitată şi antrenată în multiple activităţi. Iar nepoţii, ca şi noi cu fratele cândva, îi duc dorul şi se bucură mult, când au norocul să le fie alături… Cu cât devin mai matură, tot mai mult o înţeleg pe mămica. La ea venim după un sfat, cu ea împărtăşim gândurile, bune şi triste.” Viaţa familiei este îndrumată subtil de Paulina Zavtoni, pilonul spiritual al casei. Ea îi adună la toate sărbătorile. Îi place să-şi vadă nepoţii împreună. „Îmi pare rău că trec anii şi eu îmbătrânesc. Trec anii, mă trec şi eu… Dar m-am conformat!” 

Spectatorii o iubesc, colegii se mândresc că o au alături! Cu siguranţă, actorii Teatrului „Luceafărul” au spectatorii lor, care îi iubesc. Artista Poporului Paulina Zavtoni îi are pe ai săi. Uneori spectatorii o întâlnesc pe străzile oraşului şi-i exprimă dragostea şi respectul. Îi recunosc şi vocea care sună la Radioul Naţional, cu care colaborează şi în prezent. „Unii spectatori îşi imaginează, că actorul este identic cu personajul din scenă. Teatrul e un miracol! Ei iubesc miracolele, la fel şi pe actori. Iar o părticică mică din dragostea lor, rămâne cu mine, cu modesta mea persoană!” E convinsă că experienţa e importantă pentru un actor, dar nu întotdeauna. Actorul n-are vârstă, el trebuie să uite că este Artist al Poporului, că a fost aplaudat, difuzat la radio şi TV etc. Actriţa se consideră fericită şi împlinită, deoarece Dumnezeu i-a dat sănătate şi inspiraţie. În teatru e respectată şi utilă. A lucrat cu foarte mulţi regizori şi a fost distribuită în roluri minunate. Le iubeşte pe toate şi susţine că nu s-ar fi lipsit nici de unul, precum nu te poţi lipsi nici de-un deget de la mână. Nu ştie cât va mai juca pe scenă, dar ar dori ca la clipa despărţirii să ajungă cât mai târziu… Iar spectatorii să vină la Teatrul „Luceafărul” continuu. Cărarea aceasta să nu se termine… „Am avut norocul să fiu partenera Paulinei în scenă, spune cu mândrie Artista Emerită, colega de scenă şi prietena Ninela Caranfil. Zic norocul, pentru că această actriţă este înzestrată de la Dumnezeu cu mult har, trăieşte în scenă incandescent, până la lacrimi, astfel, impunând spectatorii să simtă şi să trăiască la fel ca personajul jucat de ea…”

P.S. În 2006 am scris cartea despre Paulzaina Zavtoni şi Spiru Haret, ”Disc teatral în universul Haret-Zavtoni, ulterior schimbând titlul în ”Rapsodie teatrală…” – o biobibliografie inedită pentru care am muncit scurt timp, dar intensiv şi cu dăruire, – un semn de respect şi un cadou în ajunul celor 65 de ani a Doamnei Paulina Zavtoni. A fost o idee spontană, neplănuită, neprogramată, doar iniţiativa mea. Am scris cartea într-un duh, cu călătorii la Tele-Radio Moldova, la prietenii şi colegii familiei Haret-Zavtoni cu interviuri de la Gherorghe Urschi, Alexandru Grecu, Ninela Caranfil, Vorica Nagacevschi, copiii Constantin şi Ala Haret etc. Semnez, că am lucrat asupra cărţii la domiciliu, deoarece la Biblioteca de Arte unde activam, calculatorul nu era disponibil. Dar cel mai important, este ca această lucrare mi-a fost ”preluată” fără ştirea mea de alţi ”autori” în 2011, care in 2012 în persoana Aliona Vârlan-Vântu a primit şi Premiul Ministerului Culturii plus titlul Bibliotecara anului pentru această lucrare a subsemnatei. Dreptate nu există în Republica Moldova, nu face să te lupţi pentru drepturi de autori, nu se face… Dar doresc să fiţi la curent de acest lucru. Cu siguranţă, am toate dovezile. Scuzaţi-mă pentru acest adevăr…

 Svetlana VIZITIU


6 comentarii

Maxime: Iată fericirea!


Frumuseţea femeiască, bărbaţii noştri moldoveni, o măsoară după Angelina, Monica, Jenifer… 🙂arca

V-aţi gândit vre-odată, că prietenii adevaraţi – nu-i verifici prin pahare băute la o masă, – dar, prin ani, susţinere, tristeţe, înţelegere?

Prietenii sunt întotdeauna… un pic delicaţi. Şi mai au tendinţa de a ridiculiza. Cam obositori, uneori. La fel ca loialitatea şi certitudinea. 🙂

Dimineaţa te trezeşti şi-ţi dai seama, că pentru o fericire deplină, ai de toate! – Prieteni şi cei dragi, ei sunt în siguranţă şi sănătoşi, – e de ajuns, nu? Se merită să învăţăm să-i apreciem. Să apreciem – la timp!

Unde pleaca copilăria? Da, niciunde! Pur şi simplu, se ascunde! Şi-apoi, la bătrâneţe, cand… te asaltează! 😀

Uneori, te gândeşti: Iat-o, aici, e Fericirea! Dar nu, din nou, e ea – Experienţa!

iata fericireaNciodata să nu-ţi pară rău, de ceea ce-ai facut, dacă în acest moment eşti fericit!

Neamţul are o soție și o amantă. Își iubește soția. Francezul are o soție și o amantă. Iubește amanta. Evreul are o soție și o amantă. Iubește mama. Rusul are o mamă, o soție și o amantă. Iubeşte vodka. Moldoveanul are de- şi pe toate. Nu apreciaza nimic!..1385665_1020Если девушка цветёт от счастья....значит у неё отличный садовник

Ajutaţi-ma, să găsesc 30 bucăţi de nurcă, 5 de samur, 3 de vulpe, – vine iarna şi n-am blană! în schimb, eu va promit, să vă găsiţi motanii, să vă indic talente moldoveneşti, să vă dezleg cuvinte incrucişate, să vă construiţi o fermă şi alte prostioare! 😀

Să te regăseşti pe Internet, e mult mai uşor decât în viaţă reală. Şi dacă te simţi fericit; de ce, nu?

Atunci când la o femeie, argumentele ajung la finiş, – ea se va simţi obligată să-ţi spună: Că… nu se poate aşa, cu o doamnă! 🙂

blondinceNu credeţi celor, ce vă spune un bărbat. Uitaţi-vă, pur şi simplu, ce face el, cu ce se ocupă. Se întâmplă, după cuvintele lui – e un Leu, iar în realitate – e o hernie! 😉

Cel mai probabil, că Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii, ca să nu asculte de sfaturile ei… Păcat, ar fi un motiv bun… 🙂

a zâmbit în serios, Svetlana VIZITIU


8 comentarii

Clubul „Impresii din viaţă şi carţi”: cu Ludmila Popovici


„Evenimentul cu protagonista Ludmila Popovici la Clubul de elite ”Impresii din biata si carti” la BM ”B.P.Hasdeu” mi-a produs varia impresii. O şedinţă de suflet cu oameni interesanţi, cu istorii de viaţă impresionante… Ludmila s-a manifestat plenar și a comunicat cu publicul, cu multa căldura și dăruire sufletească. A fost o seară împlinită. Adaug că Centrul „Memoria” care conduce protagonista, are o activitate foarte necesară societății, sprijinind persoane vulnerabile, insuflându-le, în primul rând, încredere și speranță prin asistenţă medicală şi psihologică. Să vă aibă Domnul în pază. La mai mult şi la mai mare!” (Gheorghe Grâu, actor)

Începutul întrunirii Clubului ”Impresii din viaţă şi cărţi” vizionaţi aici:

”Apreciez înalt asemenea femei ca Ludmila Popovici. Dumneaei şi-a asumat o cale responsabilă şi o urmează cu brio!” (Silvia Saca)

”Am descoperit astăzi un Om cu literă mare. Un Om ce-şi materializează visele în realitate. E una să citeşti despre Ludmila Popovici, directoarea Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria” şi cu totul alta e să comunici cu Ea, să te bucuri sincer că există asemenea oameni capabili să se sacrifice în folosul aproapelui. Întâlnirea de astăzi a fost deosebită prin gând, mesaj, aspiraţii şi curajul de a merge mai departe, oriunde nu te-ai afla”. (Gutiera Prodan, jurnalist, TVM1

”Admir si stimez aceasta femeie D-na Ludmila Popovici pentru tot ce face. Societatea noastra imperfecta are nevoie de mai multe persoane ca D-stra. Sunt incantata de seara petrecuta la Biblioteca Hasdeu printre persoane deosebite” (Violeta Rebeja, psiholog, RCTV Memoria)

„Am avut ocazia să lucrez cu Ludmila Popovici, și pot să vă comunic că această doamnă emană atîta energie, și este dispusă să ajute toată lumea. Ori – de cîte ori am adus cîte o victimă la ea, – niciodată nu m-a refuzat, și a întins o mînă de ajutor la toți, care i-au cerut ajutorul. Astăzi, în cadrul clubului, m-am convins, încă odată, că e deschisă și e mereu dornică să ajute oamenii… Este un om senin și optimist! Am avut plăcerea, azi, să descopăr în această doamnă puternică, un specialist de nota 10, la fel, şi o mamă, soție exemplară”. (Violeta Gaşiţoi, avocat)

„Îmi vine greu sa dau aprecieri unei persoane, din prima vedere, însa Ludmila mi s-a părut o femeie puternică, – a-și spune, că e lider, e şi sigură în ceea ce-si propune să realizeze, şi, pare-mi-se, că-i reusește tot ce-si pune-n gînd. Ca soție, ca mamă: lucrurile vorbesc de la sine, şi o caracterizează în acest sens, ca o femeie împlinită, – ceea ce este mult mai important decât celelalte laturi. trioÎi doresc succese Ludmilei în tot ceea ce face, fiindcă a ales sa fie de folos societății: o parte a celor ce au nevoie de acest suport!!! (Ludmila Steţco, femeie de afaceri)

„Am avut onoarea să ascult o doamnă extraordinară, pe care o admir şi care prin experienţa ei din viaţă, mi-a deschis ochii asupra la multe lucruri importante pe care, nici nu le observam anterior. Ludmila Popovici – este o persoană optimistă, deschisă luminoasă, –  la suflet si chip; cea care, în drumul vieţii ei lasă urme bine pronunţate şi de bun augur pentru viitoarele generaţii şi întreagă societate. Multe pot fi spuse despre această minunată Doamnă: în concluzie, este un exemplu pentru noi, un om de valoare. Îi zic, un multumesc din suflet pentru timpul acordat, sfaturi binevenite şi-i urez succese mari în continuare. (Inga Albu, avocat)

”Mulţumesc, Ludmila, pentru oportunitatea de a deveni protagonistă a clubului „Impresii din viaţă şi cărţi”, cu tema ”Arta de a trai dupa traumă”… M-a adus multitudinea de întrebări: ”Cum? Cum să trăiesc? Cum se poate trăi după…? Cum se poate trăi fără EI ?” – prezenţe în viaţa mea dupa 14 octombrie 2011, atunci cînd într-un accident mi-am pierdut sotul şi fiica… SUNT SIGURĂ CĂ NU EXISTĂ RĂSPUNSURI LA AŞA ÎNTREBĂRI… POŢI DOAR CUNOAŞTE OAMENI, CARE AU ÎNVĂŢAT SĂ ACCEPTE REALITATEA FĂRĂ RĂSPUNSURI ŞI SĂ NU ÎNCETEZE A VEDEA LUMEA ŞI A TRĂI PRIN OCHII VOSTRI” (Tamara Curtescu, DGETS)

gutiera„A fost o seară minunata, cu doamne minunate. O seară de suflet. Ludmila ne-a copleșit cu cele relatate, vocea ei caldă şi deosebit de plăcută. O doamnă, care a știut să găsească soluții pentru problemele altora. Cineva spunea: ”Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa”. Ludmila Popovici îmbină fericit aceste valori, de aici, și rezultatele deosebite ale Centrului ”Memoria”. E un exemplu de urmat. Îi dorim mult curaj, succes, baftă! Cu toată dragostea și admirația!” (Elena Şişcanu, istoric, cadru didactic universitar, cercetător ştiinţific)

”Această şedinţă a Clubului ”Impresii din viaţă şi cărţi” a fost una deosebită, ca şi impresiile despre protagonista şedinţei, distinsa Doamnă Ludmila Popovici. O Doamnă care n-a fost cruţată de greutăţile vieţii, dar care găseşte mereu forţe de a lupta… nu pentru ea, ci pentru cei nedreptăţiţi de lângă ea. Face cu mica sa echipă pentru această societate mai mult decât un minister întreg. Asta chiar dacă în jur sunt indiferenţă şi lipsă de implicare, calitatea tradiţională de oameni săritori la nevoie fiind ştearsă din conştiinţa moldovenilor, transformaţi în câteva zeci bune de ani în homo… sovieticus. Am întrebat-o dacă se mai poate de schimbat lucrurile în bine şi a fost încă o dată optimisă, răspunzând afirmativ, urmând să muncim în fiecare zi în acest sens. Nu-mi rămâne decât să-mi exprim admiraţia şi respectul! Şi desigur… disponibilitatea de implicare!” (Veaceslav Balacci.  Jurist. Expert independent şi consultant în materie de tranzacţii economice internaţionale, drept economic şi drept vamal. ONG-ist. )
popovici

„Am primit o mare placere din cele spuse şi prezentate la club: am ramas surprins, că totuşi există şi Oameni cu suflet mare, care se străduie şi reuşesc să schimbe ceva pentru viitor, şi demonstrează poporului cîte lucruri frumoase avem în Moldova, şi cîte s-ar putea face pentru a ne bucura de viaţă pe scumpul nostru pămînt! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi putere de a continua acest proiect, să vă bucuraţi, doar cu zîmbet de lucrurile frumoase pe care le faceţi. Multă sănătate şi putere vă doresc înca o dată!!!” (Vasile Gaşiţoi, interpret de muzică populară)


6 comentarii

Bunicuţa şi banii


ImagineO poveste care a atins sufletul: te ajută să înţelegi, cum este ea, viaţa unei persoane în vârstă în societatea de azi…
O bătrânică îşi ducea traiul în blocul din vecinătate. Soţul ei a murit, sapte ani în urmă, iar acum doi ani, într-un accident rutier au fost zdrobiţi fiica ei, ginerele şi cei doi copii ai lor… Pe uşa de la întrare în blocul, în care ea locuia, era afişat un anunţ: „Am pierdut 100 de lei; cine găseşte, va rugăm, să reveniţi în apartamentul 39: Pensia e mică, pentru pâine nu ajunge”. În acel apartament locuia acea batrânică. Omul a citit, a scos din portmoneu 100 de lei şi s-a ridicat la etajul 5. ImagineCând i-a înmânat banii, bătrânica a izbucnit în plâns. „Dumneata eşti al doisprezecelea om, care îmi aduce banii. Îţi mulţumesc mult”. Omul a zâmbit, şi era deja în lift, atunci când bunicuţa i-a spus: „Nepoţele, rupe anunţul cela de la uşă, nu eu l-am scris…”
Bătrâna stătea şi plângea… Bunătatea şi compătimirea oamenilor insuflă speranţă şi încredere…

Nici prin gând să-i treacă, să rupă anunţul cela: Omul plângea şi el.

SV


8 comentarii

Tu poţi mai mult


Imagine Un flăcău nu reuşea nicidecum să-şi găsească o consoartă: ba nu e simpatică, ba nu-i convenea silueta fetei: una nu e atrăgătoare; alta-i, prea slabă sau obeză… Într-o zi, el a avut noroc – a întâlnit un magician, care i-a promis sa-i rezolve metehnele.

– Iată, un chibrit, – a spus el, înmânându-i flăcăului. – Cum vei fi gata, rupe-l în două în faţa oricărei fete, şi ea va deveni treptat la fel, precum tu doreşti ca ea să fie.

Iată, că au observat rudele şi prietenii, că flăcăul începu să se întâlnească cu o fată. Şi devenea ea, zi cu zi, tot mai frumoasă şi frumoasă. În curând, ei s-au căsătorit.

ImagineIar peste un an, au început oamenii să observe, că fata arată tot mai rău. Şi la faţă nu era bine: ceva s-a întâmplat! – nici silueta ei nu mailo2 era atractivă. Cel mai mult s-a întristat flăcăul nostru. L-a găsit el pe acel magician, care i-a dat chibritul, şi l-a întrebat cu furie:

– „M-ai minţit! Magia ta nu mai funcţionează! De ce?”

– Magia nu s-a oprit! – a răspuns magicianul. – Aspectul alesei tale corespunde exact dorinţelor tale. Pur şi simplu, tu ai început să-i cauţi defecte… Ce i-ai căutat, aceea ai găsit…  Să ştii că…

– Tu poţi mai mult, decât crezi că poţi!..

SVizitiu


6 comentarii

Vera Zadoinov: sunt mândră să demonstrez, că Moldova are talente!


De curând, moldoveanca noastră de 14 ani, Vera Zadoinov a primit o propunere extraordinară, să se filmeze în una din rolurile principale, într-o pelicula artistică de nivel internaţional, regizor fiind însusi celebrul Valeriu Jereghi. Urmează pregătirile de plecare la Kiev, dar şi emoţii mari, ca de obicei, în ajunul filmărilor… Ţin să menţionez: până în present, Vera este cea mai tânără basarabeancă, învitată în rol protagonist… Să ascultăm ce ne spune chiar ea, Veruţa Zadoinov… Nouă ne rămâne să-i urăm realizări frumoase şi succese, multă răbdare pe tărâmul filmărilor, şi în viaţa de toate zilele…

„Mă numesc Vera Zadoinov, am 14 ani sunt elevă în clasa 9-a.vera z cal De mic copil îmi plăcea dansul, muzica, filmul, îmi plac filmele bune, îmi plac comediile, filme de acţiune și melodrame. Mi-am dorit demult să devin actriță, dansatoare profesionistă, de fapt, sunt copilul căre-i îi place arta: cînd eram mai mică, am făcut și pictură, desigur, acum nu-mi ajunge timp. Fac cursuri de dans la ”Black and White Dance Center”: avem o echipă foarte bună; ador această școală și aș dansa, sinceră să fiu, şi 24/24 ore. vera 1Atunci, cînd dansez, sunt cea mai fericită, cu dansul trăiesc, cu dansul răsuflu… Stilurile mele preferate de dans sunt: contemporary și jazz. La fel de mult, prefer hipismul: eu ador caii. La moment, sunt foarte emoționată, desigur, că-mi fac griji, cum va merge, şi sunt onorată de propunerea maiestrului Valeriu Jereghi, să fiu actriţă în filmul regizat de dumnealui. Atunci cînd am primit știrea, mi s-a părut că visez, și acum mi se pare că visez… Adesea, mă gîndesc: sunt un copil fericit, foarte fericit, că am parte de părinţi minunaţi, de oameni buni în anturaj… Chiar dacă părinții mei sunt avocați (Violeta Gasitioi şi Roman Zadoinov), și tare își doresc să le urmez meseria, eu știu, că ei mă vor susține și-mi vor fi alături, chiar şi dacă doresc să am o altă meserie pe viitor, eu voi demonstra, că pot face totul cu suflet, la cel mai înalt nivel… Cine știe, poate Moldova va auzi de mine în cel mai apropiat timp, îmi doresc să devin o actriță profesionistă. Eu sunt convinsă, că această propunere care vine din partea marelui maestru, regizorul Valeriu Jereghi, – este o șansă pentru mine! Iar alături de actorii profesioniști din Ukraina, Canada, Rusia, Latvia, Belorusiv2 Cu siguranță, voi învăța multe, şi sunt foarte mîndră, că am șansa să demonstrez, că și Moldova are talente. Îmi doresc, să devin o actriță bună, nu neapărat în Moldova, dar voi tinde şi sper, să reuşesc să devin o actriță profesionistă, iar regizorului Valeriu Jereghi, – sper, să-i fie ușor să lucreze cu mine. Deci, toate impresiile, despre ceea cum au parcurs filmările etc,  vă scriu ceva mai tîrziu: sunt în pregătiri. Detalii nu vă dau, vreau să fie o surpriză. Cu drag pentru Moldova – Vera Zadoinov”

Dar şi Valeriu Jereghi a ţinut să menţioneze: „Actorii care vin la probe şi vad in oficiul meu pe un loc deosebit – unde este mai mult soare, poze cu Veruţa; îşi doresc şi mai mult să participe în acest proiect...”

Draga Vera, ştim că vei reuşi o performanță actoricească de invidiat și să transmiţi emoţii mari pe pelicule ecranelor cinematografice mondiale, care in final vor impresiona și vor înduioşa milioane de oameni! Îţi dorim să fii tare şi să ne aduci ţara în slăvi! Vă ţinem pumnii, ţie, Vera, şi Maiestrului Valeriu Jereghi!! Multă Baftă!!!